Telenovelă politică în Germania: cel mai popular ministru se retrage pentru a-i permite cancelarului Scholz să candideze din nou
Publicat acum 8 ore si 19 minute
La Madrid, scandând sloganurile lor favorite ca "ei nu ne reprezintă", indignaţii au invadat Puerta del Sol, marea piaţă din centrul oraşului unde a luat naştere mişcarea de protest, la 15 mai 2011, sfidând interdicţia oficială de a manifesta după ora 22.00.
Timp de patru zile, manifestanţii intenţionează să desfăşoare în piaţă "un miting permanent". În mijlocul nopţii erau în continuare câteva mii, aşezaţi în cerc sau stând în picioare, glumind sau bătând din tobe, înconjuraţi de numeroase maşini de poliţie staţionate pe străzile vecine.
La miezul nopţii, cu braţele ridicate spre cer, mulţimea a ţinut un minut de reculegere, apoi a strigat în semn de sfidare "da, putem, da, putem!".
La Madrid, poliţia a estimat participarea în timpul zilei la 30.000 de persoane. La Barcelona, al doilea oraş al ţării, erau între 45.000, potrivit poliţiei, şi 220.000, conform orgaizatorilor. În total, au fost organizate manifestaţii în 80 de oraşe din Spania, inclusiv la Valencia, Sevilla şi Bilbao.
"Nu plătim datoria voastră", scria pe o pancartă. "Nu suntem mărfuri în mâinile politicienilor sau bancherilor", "Violenţa este să câştigi 600 de euro", se putea citi pe altele.
În piaţa Puerta del Sol s-a instalat în urmă cu un an tabăra indignaţilor, care s-a extins apoi în toată lumea.
Dar spre deosebire de acum un an, străzile din Spania sunt invadate aproape săptămânal de manifestaţii convocate de sindicate împotriva rigorii, în timp ce indignaţii, care au refuzat să se constituie într-un partid, au pierdut din vizibilitate.
Ei nu au ştiut să "structureze o nemulţumire fără ideologie concretă", apreciază Antonio Alaminos, profesor de sociologie la Universitatea Alicante. "Rezultatul: mai multe grupări mici relativ neconectate între ele, care nu mai formează o mişcare socială".
"Mişcarea este mai bine structurată, avem în prezent diferite secţiuni ca apărarea universităţii sau lupta împotriva evacuărilor" din locuinţe, afirmă la rândul său Victor Valdes, îmbrăcat cu un tricou galben pe care scria "Juventud sin futuro" (Tineri fără viitor), una dintre grupările mişcării indignaţilor.
