Mărturii venite parcă din altă lume: "Stăpânii ne violează în grup, iar copiii noştri mănâncă nisip din cauza sărăciei"

Este greu de crezut că scenariul descris în cartea americancei Harriet Beecher Stowe încă mai este prezent în viaţa noastră. Cu toate că sclavia a fost abolită în 1981, 20% din populaţia unei ţări trăieşte în sclavie, cu toate că guvernul statului neagă existenţa acestei practici.

ONU spune că între 10% şi 20% din populaţia Mauritaniei încă trăieşte în sclavie. "Sclavia în Mauritania este ceva real, nu este o invenţie" a declarat Boubacar Messaoud, cofondator al organizaţiei SOS Slaves.

Acesta a mers alături de reporterii CNN pentru a le prezenta oameni care au scăpat de sclavie.

O femeie care încearcă să îşi prezinte cazul unui tribunal este supravegheată de Guvern, pentru a fi împiedicată să-şi spună povestea. "Ne obligau să îngrijim o cireadă de vite, cămile, capre. Dacă ne întorceam fără o parte din animale, ne băteau şi ne ameninţau cu o armă la tâmplă. Ne obligau să facem sex cu ei. Copiii mei sunt copiii lor", spune Moulkheir Mint Yarba.

Fiica femeii, în vârstă de 18 ani, spune că la început nu a înţeles că "stăpânii" nu erau familia ei: "Când am văzut că pe mine mă băteau am înţeles că nu fac parte din familie. M-a violat şi am rămas gravidă, iar când mi-a venit sorocul, m-au urcat într-o maşină şi au început să conducă agresiv. Când am născut, copilul era mort".

Jurnaliştii au mers într-un sat aswaba, unde locuiesc şi muncesc foşti sclavi. Stăpânii se pot întoarce oricând şi îi pot pune să muncească. Alimentele şi apa sunt limitate, iar oamenii locuiesc într-o sărăcie extremă. "Copiii mănâncă nisip", spune o femeie. Din cauza sărăciei, unii dintre sclavii liberi se întorc la stăpâni doar pentru că acolo au hrana asigurată. "Motivul pentru care sclavia persistă nu este violenţa fizică, ci cea psihică, sărăcia", spune Boubacar Messaoud.