Dee O’Hara este una dintre puţinele femei care a luat parte la programul ce i-a lansat pe primii american în spaţiu.
O’Hara a fost recrutată de NASA în 1959, la șase luni după ce agenţia a anunţat numele astronauţilor pioneri ai misiunii Mercury 7. Pentru ca asistenta să îşi poată face treaba, prima ei sarcină era să le câştige încrederea.
"Medicii nu erau persoanele lor preferate", a mai spus O’Hara. "În special, chirurgii care zburau cu ei, din moment ce ştiau că aveau puterea să-i trimită pe pământ, iar ăsta era ultimul lucru pe care şi-l doreau".
Angajarea unei asistente, crede Dee, a fost o parte din strategia NASA de a construi o relaţie de încredere între astronauţi şi echipa medicală.
"NASA ştia că dacă un astronaut se îmbolnăveşte sau se răneşte nu i-ar spune unui chirurg de zbor, dar ar spune probabil unei asistente".
O’Hara avea 23 de ani când a ajuns în Cape Canaveral, Florida, în ianuarie 1960, pentru a aranja laboratorul medical din Hangarul S - clădirea din inima programului spaţial al Statelor Unite.
