Când Angela Merkel a ieșit din mașină și a intrat în învălmășeala din fața unui adăpost pentru solicitanții de azil din Spandau, Berlin, în septembrie 2015, Anas Modamani, un refugiat sirian în vârstă de 18 ani, habar nu avea cine era când s-a apropiat de ea pentru a face un selfie.
„Am presupus că era cineva interesat să vadă cine suntem, ce mai facem”, spune el, referindu-se la sutele de persoane cu care sosise în capitala germană cu o zi înainte, după o călătorie lungă și dificilă din țara sa natală devastată de război, notează The Guardian.
„I-am spus: Hai să facem o poză”. El s-a aplecat ușor și a făcut un selfie cu cancelarul de atunci.
„O secundă mai târziu, oamenii strigau: „Mama Merkel”... abia mai târziu am aflat cine era: femeia din spatele deciziei istorice de a nu închide granițele Germaniei, ci de a lăsa să intre refugiații din Siria.”
Fotografia făcută, cu Merkel zâmbind spre telefonul lui Modamani în timp ce acesta își punea brațul în jurul umărului ei, a făcut înconjurul lumii.
Impactul neașteptat al unei singure fotografii
„Nu mi-aș fi putut imagina niciodată puterea pe care o poate avea un singur selfie”, spune Modamani, acum în vârstă de 27 de ani.
După ce o imaginea a fost inclusă în autobiografia lui Merkel, Freedom, publicată recent, Modamani a fost inundat de mesaje de la prieteni și cunoscuți cu capturi de ecran ale paginii. El spune că este o recunoaștere binevenită, „ceea ce înseamnă că acum va face parte din istorie pentru totdeauna”.
De la căderea dictatorului sirian Bashar al-Assad în decembrie, Modamani, care și-a construit cu succes o nouă viață și lucrează acum ca producător video la Berlin, a fost chemat în mod regulat ca unul dintre cei mai proeminenți dintre cei aproape 1 milion de sirieni din Germania, pentru a rezuma emoțiile compatrioților săi.
„Este de necrezut. Mă simt ca o altă persoană”, spune el. „Nu trebuie să îmi mai fac griji, așa cum mi-am făcut ani de zile, pentru familia mea din Siria și mă bucur de faptul că acum am două „Heimaten” [cuvântul german care rezumă patria și apartenența] accesibile”.
Mulți prieteni și vecini germani, spune el, s-au alăturat festivităților. „Au recunoscut importanța, pentru noi a fost ceea ce a fost pentru ei căderea Zidului Berlinului”.
Provocările lui Modamani într-o țară străină
În opinia sa, „Willkommenskultur” (cultura de bun venit) germană cu care au fost întâmpinați sirienii în 2015 rămâne un sentiment durabil, chiar dacă se declară șocat de faptul că, la câteva ore după prăbușirea regimului, politicienii de extremă-dreapta AfD și conservatorii CDU/CSU - care se așteaptă să conducă următorul guvern - făceau presiuni pentru repatrierea sirienilor. Având în vedere că sunt așteptate alegeri anticipate în februarie, aceasta a devenit deja o problemă majoră. Între timp, autoritățile au înghețat procesul decizional privind cererile de azil nesoluționate ale cetățenilor sirieni.
Incertitudinea provoacă multă anxietate, spune el, multora dintre zecile de mii de sirieni din forța de muncă germană, inclusiv mecanici auto, ingineri de încălzire și aproximativ 6 000 de medici sirieni și alte mii de asistenți medicali.
În timp ce își exprimă recunoștința față de statul german, care i-a plătit studiile, i-a oferit lecții de germană, i-a acoperit chiria și i-a dat acces la cetățenia germană, el recunoaște, de asemenea, cât de dureroasă a fost uneori experiența de refugiat și cât de mult a suferit din cauza selfie-ului din partea populiștilor de extremă dreapta din Germania.
Imaginea a fost falsificată de extrema dreaptă din Germania pentru a-l face pe Modamani să pară un terorist și a fost asociată în campaniile de dezinformare cu atacurile teroriste din Berlin și Bruxelles. Rapoartele au fost preluate de mass-media arabe care au repetat minciunile.
„A fost cea mai grea perioadă din viața mea”
„A fost cea mai grea perioadă din viața mea”, spune Modamani. „Am petrecut aproximativ un an ascuns acasă, temându-mă să ies, pierzându-mi dorința de a vorbi cu oamenii, din cauza minciunilor de pe rețelele sociale, care spuneau că am ucis oameni.”
Chiar mai rău a fost durerea pe care i-a provocat-o mamei sale, spune el, „care a citit în presa arabă «Anas este un terorist». Mama mea a plâns zile întregi, fiind bombardată cu mesaje de la oameni care îi spuneau 'fiul tău este un terorist în Germania'. După ce inițial a fost încântată de imagine, mama mi-a spus: „Nu vreau să mai văd niciodată această fotografie”. De atunci i-am explicat cât de multe aspecte pozitive are această imagine și acum este de acord cu punctul meu de vedere.”
Modamani se întoarce în Siria în februarie. Echipe ale televiziunii germane îl vor urmări în timp ce își vizitează familia pentru prima dată în nouă ani și casa lor distrusă din Darayya, suburbie a Damascului, scena uciderilor în masă de către forțele guvernamentale.
El intenționează să reconstruiască casa cu economiile sale și să contribuie la reconstrucția Siriei, care speră că „va deveni mai modernă și la fel de deschisă spre lume ca Europa”.
Etajul de jos va fi pentru părinții săi, iar cel de sus pentru Modamani și prietena sa, Anna, inginer mecanic din Kiev, pe care a cunoscut-o la Berlin în timpul studiilor și a cărei familie a ajutat-o să ajungă în Germania după începutul invaziei la scară largă a Rusiei.
„Vorbim despre cum am putea să ne împărțim timpul între Berlin și Damasc - și Kiev, odată ce războiul se va termina acolo”, spune el. El susține că Berlinul - „locul în care am crescut” - va rămâne principala sa casă „atât timp cât AfD nu va ajunge la putere”.
El se gândește la ce i-ar spune lui Merkel dacă ar întâlni-o acum. „Că nu am dezamăgit-o. Am făcut un succes din șansele care mi-au fost date”. Pentru a folosi propria ei expresie folosită la apogeul crizei refugiaților, „Wir schaffen das” (putem face asta), el spune: „Ich habe es geschafft [am reușit]”.
