Pe 3 august 1944, soldaţii germani dau buzna în locuinţa familiei Einstein din Italia şi execută o femeie şi pe cele două fiice ale acesteia, care erau familia lui Robert Einstein, vărul lui este Albert. Cazul a fost cercetat ani de zile, dar fără să se afle adevărul. Acum însă, în urma descoperirii unor documente, istoricii pot reconstitui faptele, relatează La Repubblica.
Robert Einstein, este un văr al marelui om de știință Albert și din cauza acestui nume de familie și-a văzut soția și cele două fiice murind, ucise de germani în vila de pe dealurile florentine din Italia, la 3 august 1944.
Cum a fost îngropată ancheta
Comandamentul american a acordat atunci maximă atenție masacrului: o echipă de detectivi americani a mers în prima linie pentru a colecta mărturii și indicii. Raportul lor detaliat conține informații prețioase pentru a face dreptate în cazul acestei crime misterioase și a fost trimis autorităților italiene în 1946.
Apoi a fost ascuns deliberat şi a rămas un mister timp de șaptezeci și cinci de ani. Documentele care putea da speranța de a face lumină asupra celor mai crude crime naziste au fost îngropate timp de decenii printr-o operațiune sistematică de acoperire. O groapă gigantică a acestor documente a fost descoperită în 1994, la aproape jumătate de secol după căderea celui de-al Treilea Reich: rapoarte de epocă care au servit totuși la condamnarea la închisoare pe viață a 57 dintre torționarii care au masacrat mii de oameni nevinovați.
Descoperirea neaşteptată a documentelor
În iulie 2021, în timpul lucrărilor de renovare a arhivelor unei clădiri romane, au reapărut și alte documente. Printre acestea se numără un dosar masiv cu o formulare special concepută pentru a nu stârni interes: "Justiția militară 1971-72". În interior se aflau dosare meticuloase întocmite de anchetatorii americani în 1944, care ar fi putut contribui decisiv la rezolvarea uneia dintre cele mai nemiloase și enigmatice crime ale acelor vremuri, adică uciderea cu sânge rece a unei femei și a celor două fiice ale ei mici. Germanii i-au ucis aproape de front cu câteva ore înainte de a se retrage. O execuție care a rămas fără vinovați și fără motiv, cu excepția numelui de familie al victimelor: Einstein. Singura certitudine este că a fost o acţiune de răzbunare împotriva vărului omului de știință, Robert Einstein, care odată cu venirea la putere a nazismului se mutase definitiv în Italia.
Legătura dintre Albert Einstein şi vărul său Robert
El și fizicianul care a emigrat în State au fost foarte apropiați, și pentru că părinții lor conduseseră împreună o fabrică în Pavia. Asemănarea fețelor este impresionantă, subliniată și de mustățile identice. Câștigătorul Premiului Nobel a fost foarte îngrijorat de soarta vărului său și se pare că i-a cerut președintelui Roosevelt să-l salveze. Mai mulți martori au vorbit despre o echipă americană specială care a ajuns la partizanii din spatele liniilor în ultimele zile ale lunii iulie 1944 pentru a încerca să-l ducă în siguranță.
Tot greutatea acelui nume de familie a împins Casa Albă să dispună o anchetă, încredințată de generalul Mark Clark unor detectivi care au mers degrabă la locul crimei, au analizat şi au făcut audieri. Rapoartele lor sunt minuţioase și conțin multe indicii pentru a identifica comandoul criminal. Dar acele rapoarte nu au ajuns niciodată pe masa procurorilor italieni.
Când, în 2005, istoricul Carlo Gentile a recuperat o mare parte din documentele de investigație din arhivele SUA, s-a răspândit ideea că autoritățile de la Washington le-au păstrat clasificate, așa cum se spune la rubrica "Confidențial" cu majuscule deasupra fiecărei pagini, poate pentru că Albert Einstein a fost părintele studiilor despre cea mai secretă armă dintre toate.Dar realitatea este alta, pur și simplu înfiorătoare.
Dosarul complet a fost predat justiției militare italiene în 1946, când încă mai erau mulți oameni capabili să-i recunoască pe călăi. Sute și sute de dosare americane despre masacrele naziste au fost îngropate în uitare, supunându-se mai ales voinței politice de a nu provoca fricțiuni cu Republica Federală, dar ascunderea celui privind uciderea soților Einstein a fost gestionată cu și mai multă hotărâre: o activitate de cenzură care a continuat cel puţin până în 1972, reuşind să o facă să dispară timp de 65 de ani.
Povestea uciderii familiei lui Robert Einstein
În acele pagini, cel care reconstituie drama este chiar Robert Einstein, un inginer evreu bogat și cult care în 1933 părăsește Germania și cumpără o moșie agricolă în Umbria. În 1937 a ales să plece să locuiască la Florența și a cumpărat altă casă în mediul rural din Rignano sull'Arno. Este vorba despre Villa Focardo, o bijuterie arhitectonică înconjurată de vii și plantații de măslini într-unul dintre cele mai frumoase colțuri ale Toscanei. Acolo a primit intelectuali și artiști, printre care Giacomo Balla, Gino Severini și fiica lui Thomas Mann. El o găzduiește adesea pe Maja, sora preferată a lui Albert Einstein, care avea o fermă nu departe, dar care s-a alăturat cu înțelepciune fratelui ei în America înainte de război. Vărul a ramas însă în Toscana şi în vara lui 1944 s-a mutat la vilă pentru a scăpa de bombardamentul oraşului Florenţa. Toata lumea ştia că el este evreu, dar este apreciat de populatia din jur şi nimeni nu-l denunţă.
Pe de altă parte, despre Premiul Nobel nu se mai vorbise în Italia din 1936: ministrul fascist al presei Dino Alfieri interzisese ziarelor să scrie despre asta Situația s-a înrăutățit pe măsură ce frontul se apropia când căpitanul Meyer de la Herman Goering, o divizie care a comis numeroase masacre de civili în Italia, pune din nou în centrul atenției numele de familie Einstein.
A fost începutul vânătorii de oameni. Robert Einstein în fața anchetatorilor americani a declarat în faţa anchetatorilor americani: "Sâmbătă, 15 iulie doi ofițeri au venit la vilă, spunând că sunt de la Erfassungkommando Goering și au cerut să vorbească cu mine personal. Pentru că am înţeles imediat pericolul, am reuşit să scap şi de atunci am rămas ascuns la nişte fermieri sau în pădure".
În vilă rămân sotia lui, Agar Cesarina Mazzetti, pe care toata lumea o ştia ca Nina, si cele doua fete: Luce, în vârstă de 26 de ani, absolventă în medicină, și Anna Maria cunoscută sub numele de Cicci care era pe cale să împlinească 18 ani. Tot în casă se mai află cumnata ei, fetele acesteia și o altă nepoată.
Când focurile de tun și bombele au început să se apropie de respectiva zonă, ofiţerii germani au sugerat femeilor să nu se refugieze în pădure, ci să găsească adăpost în beciurile care le ofereau totuși o mai mare protecție. Dar se bănuiește că acest sfat avea ca scop mai degrabă să le supravegheze și, prin urmare, să le poată aresta cu ușurință.
"În dimineața zilei de 3 august, soția mea a fost rechemată urgent la vila din pădure, unde venise să mă viziteze, pentru că doi soldati spărseseră uşa şi furaseră totul. S-a dus acolo imediat si nu i-a mai gasit pe hoti, ci o unitate cu un căpitan şi doi nemţi, care, din felul în care se comportau, păreau să aparțină SS-ului. În jurul orei 20.00 mi s-a spus că familia mea era închisă într-o cameră și era în pericol. Am alergat spre vilă dar când m-am apropiat am auzit o serie de împușcături de mitralieră care m-au făcut să realizez epilogul tragediei. Câțiva pași mai târziu m-am lovit de cumnata mea și de cele trei nepoate ale mele, care m-au împiedicat cu forța să ajung la vilă".
Bărbatul înnebunește, vrea să meargă la nemți și strigă neîncetat: "Eu sunt Robert Einstein!" Câteva ore mai târziu le cere în zadar partizanilor o armă pentru a se sinucide. Aceştia, ca să îl oprească, trebuie să-l lege. Cumnata și nepoatele lui sunt cele care au reconstituit ce s-a întâmplat în vilă. Acestea povestesc invazia soldaților, care încep să cerceteze fiecare cameră, aruncând totul și distrugând mobilierul, ca și cum soldații căutau o ușă secretă în pereți. Nemții închid femeile într-o cameră și le spun că sunt acuzate de spionaj, apoi le iau pe rând pentru a fi interogate. O țin pe doamna Einstein și pe cele două fiice ale ei separate, permițându-i doar celei mici să se alăture mătușii și verilor ei. Ea le spune celorlalți că mama ei "va merge cu locotenentul să-l caute pe Robert și că dacă îl găsesc vom fi eliberați".
Feedback
Dar nu se întâmplă aşa. Anna Maria este readusă în camera de la parter cu șemineul monumental din piatră, unde se află mama și sora ei. Se aude o rafală lungă de mitralieră. Dar nu este suficient pentru ucigași și înainte de a pleca au dat foc clădirii. În mijlocul fumului, supraviețuitorii văd cadavrele victimelor: Nina își îmbrățișează fiica. În registrul colosal al masacrelor comise de naziști în Italia nu există episoade similare: un raid țintit împotriva unei singure persoane, care s-a încheiat cu executarea membrilor familiei sale . Nevoia pe care o simt de a-și justifica acțiunile este și ea anormală. Aceştia au lăsat niște foi dactilografiate la intrările vilei. Una dintre aceste foi a fost recuperată de anchetatorii americani: "Comandamentul german anunţă: familia Einstein s-a făcut vinovată de spionaj. Ei mențin constant contactul cu aliații inamicii. Familia a fost executată de un pluton de execuție la 3 august 1944".
Detectivii sunt meticuloşi. Înainte de război, maiorii Edwin S. Booth, Milton R. Wexler, Carl H. Cundiff erau avocați sau procurori, ei cunoşteau meseria. Au mers acolo pe 17 septembrie 1944 și nu au trecut cu vederea niciun indiciu. Li s-a spus despre comportamentul soldaților în ultimele ore, care a fost foarte haotic. Paola Mazzetti îi descrie în timp ce în grădina vilei trag cu puștile într-un măr: îl imită pe William Tell și vor să împartă fructele în două. Alții joacă ping pong și unul cântă la acordeon. Cei din interiorul vilei caută mai întâi camerele cu calm, apoi se grăbesc. Poate că au aflat că s-a ordonat retragerea și că trebuie să scape repede. Nu au semne de identificare pe uniforme. Robert Einstein relatează câteva știri relevante: "Am aflat de la un preot al mănăstirii că printre 50 de prizonieri germani au fost incluși și bărbații care au participat la tragedia din casa mea. "
Cine sunt responsabilii masacrului
Au existat mai multe încercări de a face dreptate. Paola și Lorenza Mazzetti, verișorii victimelor care se aflau în vilă în timpul execuției, au încercat mereu să afle adevărul. Cauza lor a fost luată în serios de fostul ministru și parlamentar toscan Valdo Spini care în 2005 a obținut dosarele găsite în SUA de la profesorul Carlo Gentile și l-a activat pe procurorul militar din La Spezia, Marco De Paolis.
În mărturia lui Robert Einstein există și alte indicii care ar fi putut ajuta la identificarea călăilor. În primul rând, căpitanul care se numeşte Walter Mayer, născut la Kiel în 1912 și care a fost identificat abia în 2011. Divizia sa, Herman Goering, fusese transferată în Polonia înainte de masacru. Compania lui era specială pentru că se ocupa de rechiziționarea locuințelor, dar și de aprovizionarea cu opere de artă din Toscana destinate colecției personale a adjunctului lui Hitler.
Motivul masacrului, încă un mister. Care sunt ipotezele
Motivul masacrului rămâne însă un mister. Robert Einstein crede că "au venit să mă aresteze pentru că eram evreu", dar precizează că soția lui era "pur ariană". Totuşi germanii nu pun niciodată problema rasei în timpul operaţiunii, aceştia îi acuză pe Einstein că "ascund dinamita". Supraviețuitorul exclude faptul că partizanii ar fi pus explozibili în vilă: recunoaște că a ajutat Rezistența dar doar "cu mâncare, ulei și vin". De asemenea, naziștii îi acuză pe Einstein de "spionaj" și de "ascultarea mesajelor radio ale englezilor".
În cele din urmă, există un ultim aspect misterios. Cel despre Einstein este unul dintre foarte rarele dosare despre crime de război din Italia catalogate la rubrica "Oficiul de Studii Strategice". OSS, strămoșul CIA, era responsabil de operațiunile din spatele liniilor, dar avea și sarcina de a fura informații despre armele secrete germane și de a-i împiedica pe naziști să pătrundă în cortina tăcerii din Proiectul Manhattan. Oare interesul agenţilor 007 pentru masacrul de la Villa Focardo a fost oarecum legat de războiul de spionaj asupra bombei atomice?
Când, pe 17 septembrie 1944, unul dintre detectivi, maiorul Wexler, i-a scris lui Albert Einstein la Princeton pentru a-l informa despre uciderea rudelor sale, el și-a cerut scuze pentru că "cenzura mă împiedică să ofer detalii despre tragedie". La data de 17 noiembrie 1944, Robert trimite o scrisoare vărului său, cu un apel: "Comisia americană de anchetă a fost deja aici și am încredere că mă vei ajuta să obțin dreptul de identificare și pedepsire a criminalilor".
În lunile următoare, însă, Robert s-a plâns unor cunoscuți de lipsa de diligență a anchetatorilor, fapt pe care nu l-a putut explica. Acesta așteaptă sfârșitul războiului. Apoi, la aniversarea nunții sale cu Nina, își ia viața în camera în care au fost uciși cei dragi. Este 13 iulie 1945: nu va afla niciodată despre Hiroshima și Nagasaki. Declaraţia sa se încheie astfel: "Nu mă voi odihni până când ucigașii și instigatorii lor nu vor primi pedeapsa pe care o merită".
