Estimările privind populația globală ar putea fi eronate, iar un nou studiu sugerează că cifrele raportate pentru zonele rurale ar fi mult prea mici.
Un nou studiu publicat în Nature Communications sugerează că estimările actuale ale populației globale ar putea fi semnificativ inexacte, în special în ceea ce privește zonele rurale. În timp ce majoritatea surselor situează populația umană la aproximativ 8,2 miliarde, cercetătorii de la Universitatea Aalto din Finlanda au descoperit că populațiile rurale ar putea fi subestimate cu o marjă considerabilă.
Diferențe majore între seturile de date globale și realitatea din teren
Analizând date provenite din 300 de proiecte de baraje rurale din 35 de țări, cercetătorii au comparat numărătorile efectuate la relocarea populației cu estimările oferite de organizații precum WorldPop, GWP, GRUMP, LandScan și GHS-POP. Rezultatele sunt surprinzătoare: „Am fost surprinși să constatăm că populația reală care trăiește în zonele rurale este mult mai mare decât indică datele globale. În funcție de setul de date, populațiile rurale au fost subestimate cu valori cuprinse între 53% și 84% în perioada analizată”, a declarat Josias Láng-Ritter, cercetător postdoctoral la Universitatea Aalto și autor principal al studiului.
Láng-Ritter explică metoda utilizată pentru verificarea estimărilor oficiale: „Când se construiesc baraje, suprafețe mari sunt inundate și oamenii trebuie relocați. Populația relocată este, de obicei, numărată tocmai pentru că companiile de baraj plătesc despăgubiri celor afectați. Aceste date oferă numărători complete ale populației de pe teren, care nu sunt denaturate de granițele administrative.” Cercetătorii au corelat aceste date cu imagini satelitare pentru a obține o imagine mai clară asupra distribuției populației rurale.
Impactul potențial al subraportării populației rurale
Dacă aceste discrepanțe sunt reale, implicațiile sunt semnificative. Subestimarea populațiilor rurale ar putea duce la alocări inechitabile de resurse, afectând infrastructura, serviciile publice și politicile de dezvoltare. În multe țări, lipsa resurselor necesare pentru colectarea precisă a datelor și dificultățile logistice ale recensămintelor în zonele îndepărtate contribuie la aceste inexactități.
Cu toate acestea, nu toți experții sunt convinși de concluziile studiului. Stuart Gietel-Basten, profesor la Universitatea de Știință și Tehnologie din Hong Kong, rămâne sceptic: „Investițiile sporite în colectarea de date privind populația rurală ar fi benefice, dar ideea că ar putea exista câteva miliarde de oameni în plus față de estimările actuale este extrem de puțin probabilă. Dacă într-adevăr ne numărăm greșit cu o asemenea marjă, ar fi o descoperire majoră care contrazice mii de seturi de date colectate de-a lungul anilor.”
Numărarea populației globale este un proces complex și imperfect, iar o anumită marjă de eroare este inevitabilă. Diferențe de ordinul câtorva sute de mii sau chiar milioane pot apărea, dar ipoteza unei subestimări de ordinul miliardelor necesită dovezi suplimentare pentru a fi luată în considerare. Oamenii de știință vor trebui să facă cercetări suplimentare înainte de a pune la îndoială decenii de analiză demografică globală.
Studiul de la Universitatea Aalto ridică însă o întrebare importantă: este posibil ca o parte semnificativă a populației lumii să fie trecută cu vederea? Dacă da, acest lucru ar putea avea implicații majore asupra modului în care guvernele și organizațiile internaționale alocă resurse și planifică politici pentru viitor.
