În 1979, Manel Monteagudo a suferit accidentul care l-a lăsat în stare vegetativă timp de 35 de ani.
Manel a început să lucreze ca marinar la vârsta de 14 ani. Mai întâi în sudul Africii, apoi în marina comercială spaniolă, iar la vârsta de 17 ani s-a mutat în Germania în căutarea unor condiții economice mai bune.
A căzut de la înălțime, lovindu-se puternic la cap
Lucra pe o navă comercială care a părăsit Bremenul și a ajuns în Basra, Irak, când a căzut de la o înălțime de șase metri, lovindu-se la cap și căzând in comă profundă. Era data de 28 februarie 1979, ziua în care împlinea 23 de ani.
Primele luni le-a petrecut într-un spital din Irak, după care a fost transferat într-un spital din Coruña, unde a rămas pentru câțiva ani. În cele din urmă, Manel a fost dus acasă, unde a fost îngrijit de iubita lui de atunci și actuala soție, Conhi. În toți acești ani bărbatul ”a dormit”.
”Cheagul pe care îl aveam la cap și pe care încă îl am era într-un loc nu a putut fi îndepărtat, pentru că se află într-o zonă foarte riscantă. Medicii i-au spus soției mele că, în oricare din zile când se va trezi, mă poate găsi fără viață. Nimic altceva. Drumul meu se îndrepta spre cimitir”, povestește bărbatul.
S-a trezit 35 de ani mai târziu
Manel a deschis ochii 35 de ani mai târziu, pe data de 15 octombrie 2014.
"Prima mea impresie a fost că am avut accidentul cu o zi înainte, că sunt într-un spital, dar la Basra. În niciun moment nu am conștientizat că sunt în Spania, am crezut că era a doua zi după accident", explică el.
Alături de el, ca în fiecare zi în cei 35 de ani, era Conchi.
"Pentru mine era iubita mea, nu știam ca devenise soția mea. Imediat ce i-am văzut fața, am recunoscut-o. Ceea ce nu se potrivea deloc era părul ei, pentru că acum avea foarte mult păr gri”, își amintește Manel, potrivit ElMundo.es.
Cel mai mare șoc a fost când s-a văzut în oglindă
Acesta nu se putea exprima, însă, în cuvinte și nu o putea întreba nimic pe soția lui. Și asta pentru că, după atâta vreme în stare vegetativă, a trebuit să treacă prin multe ședințe de recuperare până a reînvățat să vorbească, să meargă sau să folosească toaleta.
Cea mai mare provocare și cel mai mare șoc pentru Manel a fost să își vadă reflexia în oglindă.
”Soția mea mi-a spus că și-a cumpărat o oglindă cu mâner, pentru că în fiecare clipă a fost convinsă că mă voi trezi. Mi-a pus oglinda în față și eu i-am spus: Nu sunt eu! Acesta este un bătrân! Eu am 22 de ani!”, mai spune el.
Nu știa că există internet și nu înțelegea ce este o telecomandă
Când s-a trezit, Manel nu știa că există internet și nici că există mai mult de două canale de televiziune. Nu putea înțelege ce este aceea o telecomandă și, chiar și în ziua de astăzi, posibilitatea conectării prin apel video pe computerul său i se pare ficțiune.
„Am adormit la 22 de ani și m-am trezit la 58 de ani”, spune Manel.
Saltul în timp pe care l-a făcut nu a fost unul deloc ușor. Societatea, tehnologia, medicina, comunicarea, oamenii pe care îi cunoștea... totul în jurul lui se schimbase. În plus, locuia în casa conjugală din Vigo, casa lui nu mai era în Noia. Și era căsătorit.
”A adus un preot”, spune el, în timp ce povestește cum Conchi a găsit o cale să aibă grijă de el într-o perioadă în care să stai lângă cineva fără un certificat de căsătorie era un lucru destul de greu.
A aflat că are două fete
Nu era tată în momentul în care a căzut în comă. Însă, când s-a trezit, a aflat că are două fiice. A trăit chiar și nașterea nepoatei sale. Astăzi, este dublu bunic iar fiicele lui au 37 și 26 de ani. Manel a evitat însă să explice cum au venit cele două fete pe lume.
„Nu regret absolut nimic, pentru că nu-mi amintesc nimic... Singurul lucru pe care îl regret este moartea tatălui meu, când m-am trezit el murise deja, asta a fost foarte șocant pentru mine, m-a întristat foarte mult”, subliniază Manel.
Bărbatul a prins-o în viață pe mama lui, care însă suferea de demență și a murit trei ani mai târziu.
„Urăsc să dorm. Și mă culc pentru că organismul meu nu poate rezista, dacă ar rezista, nu m-aș mai culca niciodată”
Manel declară că îi este recunoscător soției lui despre care spune că ”și-a sacrificat toată tinerețea pentru mine” și se bucură de familia lui, de grădinărit, de literatură și de câinele familiei, cu care face lungi plimbări în fiecare zi.
Mai mult decât atât, este pe cale să scoată a cincea carte de poezii.
Bărbatul urăște să doarmă, spunând că se culcă după ora 02:00 dimineața, la 07:00 fiind în picioare.
„Urăsc să dorm. Și mă culc pentru că organismul meu nu poate rezista, dacă ar rezista, nu m-aș mai culca niciodată”.
