Canalul de YouTube al Olenei Gnes are aproape 24.000 de abonați, iar sute de internauți din întreaga lume îi trimit mesaje de încurajare în timpul live-urilor.
În videourile postate de ea se aud alarmele care anunță noi bombardamente și se poate afla care este viața de zi cu zi a oamenilor ce s-au adăpostit în subsolurile blocurilor din capitala Ucrainei.
"Am decis să rămânem aici. Șansele ca noi să murim în Kiev sunt egale cu șansele de a muri pe drum. Vreau ca ai mei copii să fie în viață, desigur, dar îmi doresc ca ei să fie puternici, să fie liberi", spune femeia.
Soțul Olenei le aduce provizii în adăpostul în care se află, apoi pleacă din nou, ca să se alăture unității sale. S-a înrolat voluntar, în ciuda faptului că nu are pregătire militară.
„Tată? Unde mergi?
Nu pot să-ți spun!
Mamă, unde a plecat tata?”, întreabă cei doi copii mai mari ai familiei.
Femeia rămâne în urmă plângând, în timp ce-și ține bebelușul de doar șase luni în brațe. Ceilalți doi copii încep și ei să plângă în hohote.
"A plecat să ne apere. La război. Totul va fi bine. Tati ne va apăra", le răspunde femeia.
Însă mai sunt și zile în care în Kiev e liniștite. Te poți plimba prin parcul din centrul orașului, ce poartă numele lui Taras Șevcenko, poetul național al Ucrainei. Asta a făcut și Olena ieri, împreună cu cei trei copii și sora ei.
”Oh, Stephan, plănuiești să vii în august în Kiev. Ce om optimist ești!”, zâmbește ea în timp ce citește comentariul unui suedez.
"Sunt în centrul Kievului cu copiii mei. Dacă vezi asta, poți crede că nu e război în Ucraina. Avem înghețată, cafea, cappuccino, oamenii se bucură de vremea frumoasă. Credeți că nu este război, dar monumentul din parc este protejat de un posibil atac al rușilor. Pentru mine, acest loc este absolut special. Eu și soțul meu am studiat aici jurnalismul. Aici ne-am întâlnit. Aici ne-am îndrăgostit unul de altul.
Aici, lângă acest monument, în urmă cu 15 ani, în aprilie, Serhiy, care era un prieten de-al meu, mi-a spus pentru prima dată acele cuvinte: „Te iubesc!”. Apoi m-a întrebat dacă poate să mă sărute. Eu am spus că da, și de asta avem noi acum trei copii și acesta este motivul pentru care unul dintre copiii noștri se numește Taras. El (Taras Șevcenko – n.r.) este simbolul independenței noastre!", povestește Olena, în timpul plimbării prin parc.
Imaginile cu războiul văzut prin ochii unei mame au făcut și subiectul unui reportaj amplu la CNN, în emisiunea prezentată de Anderson Cooper.
