Ceainăria în care se aflaseră cei 3 cu puţine momente în urmă a fost pusă la pământ. Americanii, sătenii şi câţiva turişti aflaţi şi ei în sătuc aveau să realizeze curând că drumul de acces către vale era blocat de bucăţi imense de stânci desprinse din munte.
Problema era că proviziile lor se împuţinaseră. Nu a durat mult şi locul a început să forfote de veşti pe care fiecare dintre alpinişti reuşeau să le afle de la cei din vale. Cel mai mult i-a ajutat faptul că cineva avea un telefon prin satelit, astfel că au reuşit să afle informaţii mai clare legate de catastrofa care tocmai se produsese, dar şi să le transmită celor dragi că, cel puţin deocamdată, sunt teferi.
În zilele care au urmat, Ascolani, Jean şi Hoffman au făcut tot ce au putut ca să supravieţuiască. Au cumpărat alimente şi pături de la săteni, şi au băut apă din râul din apropiere, având grijă ca mai întâi să o fiarbă. Lângă adăpost au amenajat un mare H ca să fie reperaţi de elicoptere. După un timp au mai făcut încă două. Rezultatele acestei iniţiative au venit după câteva zile şi după ce au fost salvaţi alţi alpinişti din zone apropiate şi de naţionalităţi diferite. Până la urmă şansa le-a surâs şi lor şi au fost preluaţi de un elicopter US Special Forces. În total, 27 de persoane au fost salvate din zona în care au supravieţuit la limită cei 5 americani.
