Plecarea lui Viktor Orban de la putere săptămâna viitoare încheie o perioadă lungă în care drumul european al Ucrainei a fost blocat. Viitorul fost prim-ministru ungar a fost deseori principalul factor de blocaj în dorința oficialilor europeni de a ajuta Ucraina în războiul său cu Rusia, fie în fața aspirațiilor europene ale țării. După căderea sa în urma alegerilor de luna trecută, pare că Ucraina are în față o perioadă cu mai puține obstacole, cel puțin când vine vorba de parcursul său european.
Robert Fico, celălalt adversar al Ucrainei în UE, dă semne că devine ceva mai deschis la discuții, spunând recent că va vizita Kievul pentru prima oară de la revenirea sa la putere. A spus și că susține aderarea Ucrainei la Uniune.
Dispariția lui Orban din peisajul politic european a încălzit aproape imediat relațiile Ucraina-Ungaria. Peter Magyar a anunțat că vrea să se întâlnească cu Zelenski în vestul Ucrainei pentru discuții despre minoritatea maghiară din regiune, iar Ungaria și-a anulat veto-ul față de împrumutul european pentru Ucraina. Guvernul de la Kiev, de asemenea, a acționat rapid pentru deblocarea conductei Drujba, iar Ungaria primește din nou petrol rusesc.
Nu doar atât, Ungaria a returnat Ucrainei și cele 35 de milioane de euro și aurul confiscat în martie de Viktor Orban.
Am discutat cu expertul ucrainean Dmitro Kornienko despre ce înseamnă acest nou capitol în relațiilor ungaro-ucrainene.
„Pentru Ucraina, acest lucru (plecarea lui Orban) înseamnă posibilitatea de a construi relații nu neapărat prietenoase, dar cel puțin pragmatice cu Ungaria, pornind de la ideea că establishmentul politic ungar nu ar mai lucra direct pentru Kremlin, așa cum a făcut sub Viktor Orban — lucru despre care am putea afla, în cele din urmă, mai multe prin investigații jurnalistice și prin înregistrări scurse ale unor conversații între Peter Szijjarto și Serghei Lavrov sau între Orban și Putin.
Ar fi o oportunitate de resetare a relațiilor. Ar fi dificil și nu lipsit de probleme, dar anumite procese sunt deja în desfășurare”.
Aderarea la UE înainte de 2027, nerealistă
În ce privește aderarea Ucrainei la UE are în față și alte obstacole mai importante decât blocajul lui Orban, mai spune Kornienko. Analistul este de părere că Ucraina nu trebuie să se grăbească și să intre în UE „prea repede” pentru că are nevoie de motivația de a continua reformele. Nu doar atât, Kornienko se teme de o reacție de respingere la nivelul societăților europene dacă Ucraina este ajutată să „ardă pași” și să intre în UE pe o procedură accelerată.
„În opinia mea, aderarea Ucrainei la UE înainte de 2027 este nerealistă și, de fapt, inutilă atât pentru UE, cât și pentru Ucraina însăși. Dacă Ucraina ar fi primită prea repede, conducerea politică ucraineană și-ar pierde imediat o parte din motivația de a continua reformele. În același timp, o aderare atât de rapidă ar provoca reacții amestecate în societățile europene. Ucraina se vede ca parte a Europei și vrea să fie egală între egali, parcurgând același drum ca toți ceilalți”.
El crede că sfârșitul anului 2029 ar fi, probabil, momentul cel mai propice pentru aderare, după ce Ucraina își va fi încheiat procesul reformator și alinierea sa instituțională cu blocul european ajunge la nivelul pe care-l avea România în timpul propriei sale aderări (în 2007 - n. red.).
„În opinia mea subiectivă, Ucraina va fi cu adevărat pregătită pentru aderarea la UE undeva spre sfârșitul lui 2029. Până atunci, indicatorii Ucrainei și alinierea sa instituțională ar fi, probabil, comparabile cu nivelul la care se aflau România sau Ungaria la momentul aderării lor.
Ideea anului 2027 a apărut în mare parte din declarațiile Casei Albe, care, dintr-un motiv sau altul, a decis că ar trebui să dicteze Europei cine trebuie primit în UE și când. În ceea ce privește retorica autorităților ucrainene, acestea pur și simplu folosesc momentul — parțial din motive politice, pentru a deveni conducerea care a finalizat integrarea Ucrainei în UE, dar și din motive mai raționale. Societatea ucraineană este epuizată de război, iar aderarea la UE ar deveni un reper psihologic important atât pentru Ucraina, cât și pentru UE însăși, care trece, obiectiv, printr-o întreagă serie de crize.
Nu știm exact când se va încheia războiul sau care vor fi parametrii încheierii sale, iar acesta este punctul esențial. Totuși, chiar și în faza ostilităților active, acest lucru nu ar trebui să împiedice UE să primească Ucraina în Uniune odată ce statul îndeplinește criteriile necesare”, spune expertul citat.
Exemplul Ciprului, model pentru problema teritoriilor ocupate din Ucraina
Kornienko spune și că problema integrității teritoriale a Ucrainei în granițele sale recunoscute internațional poate fi ameliorată și dă exemplul Ciprului, care încă are o problemă în ce privește teritoriului său și este, totuși, membru al UE de decenii întregi.
„Condiția privind absența revendicărilor teritoriale va fi îndeplinită, deoarece Ucraina nu are revendicări față de nicio țară în afara frontierelor sale recunoscute internațional. Toate problemele teritoriale ale Ucrainei sunt definite în interiorul granițelor sale recunoscute internațional.
În plus, există precedentul Ciprului, care avea probleme teritoriale legate de teritoriul ocupat/nerecunoscut al Ciprului de Nord. În mod similar, înainte ca actualul guvern din Georgia să se îndepărteze de orientarea pro-europeană, teritoriile georgiene ocupate de Rusia — precum Osetia de Sud și Abhazia — nu au împiedicat procesul de integrare europeană al Georgiei.
O altă chestiune este că admiterea Ucrainei este și în interesul UE, atât din motive geopolitice — pentru a demonstra influență și forță —, cât și datorită lucrurilor pe care Ucraina le poate oferi Europei: cea mai puternică și mai experimentată armată, tehnologii, experiență de pe câmpul de luptă, securitate alimentară și acces la materiale valoroase și critice, de la uraniu la litiu, printre multe altele.
Integrarea Ucrainei în UE ar demonstra că Europa este construită cu adevărat pe valori și pe credința în libertate, nu că este doar o uniune economică și pragmatică. Ucraina plătește un preț uriaș pentru apărarea alegerii europene și a valorilor sale, inclusiv pentru a se asigura că Kremlinul nu avansează mai departe, astfel încât alte societăți europene să nu fie nevoite să plătească un cost și mai mare, de fapt neprețuit: viețile propriilor cetățeni”.
Ştiri video recomandate
