În fiecare an, Ziua Suprasolicitării Pământului marchează data la care omenirea a folosit toate resursele naturale pe care planeta le oferă pe parcursul întregului an.
Omenirea foloseşte cu 74% mai mult decât ceea ce pot regenera ecosistemele planetei – sau cu alte cuvinte, folosim resursele pe care le-ai putea oferi „1,7 planete Pământ".
De la Ziua Suprasolicitării Pământului şi până la sfârşitul anului, omenirea funcţionează în regim de deficit ecologic.
Factorii notabili care determină acest aspect sunt creşterea cu 6,6% a amprentei de carbon în 2021 faţă de anul trecut, precum şi scăderea cu 0,5% a biocapacităţii forestiere globale, cauzată în mare parte de defrişările din Amazon.
Doar în Brazilia, 1,1 milioane de hectare de păduri au fost pierdute în 2020, iar estimările pentru 2021 indică o creştere de până la 43% de la an, la an a defrişărilor.
România şi-a consumat cota de resurse pe 21 iunie în acest an, faţă de 11 iulie anul trecut şi 12 iulie în 2019.
Pentru comparaţie, Bulgaria a atins limita consumului de resurse pe 21 iunie, Ungaria pe 8 iunie, Slovacia pe 13 mai iar Ucraina va atinge limita pe 8 august. În 2021, amprenta de carbon a transporturilor rămâne mai mică decât nivelurile anterioare pandemiei.
Conform Agenţiei Internaţionale pentru Energie (IEA), emisiile de CO2 provenite din transportul aerian intern şi din transportul rutier vor rămâne cu 5% sub nivelurile din 2019, în timp ce pentru zborurile internaţionale se aşteaptă să se înregistreze un nivel cu 33% mai mic, potrivit IEA și Mediafax.
Pe de altă parte, se preconizează că emisiile globale de CO2 legate de energie vor reveni şi chiar vor creşte cu 4,8% faţă de anul trecut, deoarece redresarea economică include o cerere de combustibili fosili. În special, se anticipează că utilizarea cărbunelui la nivel mondial va creşte foarte mult în 2021 şi se estimează că va contribui cu 40% din totalul amprentei de carbon în acest an.
„Vestea bună este că în Europa Centrală şi de Est sunt o mulţime de oportunităţi pentru aplicarea soluţiilor, de la reducerea risipei alimentare, la reducerea emisiilor de CO2 provenite din arderea combustibililor fosili şi până la conservarea pădurilor naturale şi a zonelor umede din regiune, astfel încât acestea să poată continua să absoarbă carbonul din atmosferă", spune Irene Lucius, director regional de conservare la WWF-CEE.
Anul trecut, când pandemia a lovit întreaga lume, guvernele au demonstrat că pot acţiona rapid, atât în ceea ce priveşte reglementările, cât şi în ceea ce priveşte bugetarea, atunci când pun vieţile umane mai presus de orice.
Pe măsură ce impactul schimbărilor climatice şi securitatea resurselor biologice converg, este nevoie de acelaşi nivel - sau chiar mai ridicat - de vigilenţă şi acţiune rapidă din partea factorilor de decizie.
Suprasolicitarea Pământului este posibilă deoarece ne epuizăm capitalul natural - ceea ce compromite securitatea viitoare a resurselor umanităţii.
Iar costurile devin din ce în ce mai evidente sub forma defrişărilor, a eroziunii solului, a pierderii biodiversităţii şi a acumulării de dioxid de carbon în atmosferă.
În cele din urmă, omenirea va trebui să opereze în limita resurselor ecologice ale Pământului, indiferent dacă acest echilibru va fi restabilit în urma unui dezastru sau a unui plan.
Dar există soluţii. Mutarea datei Zilei Suprasolicitării Pământului (EOD) cu 5 zile mai târziu în fiecare an ar permite omenirii să ajungă la compatibilitatea cu o singură planetă înainte de 2050.
Soluţiile care sunt disponibile şi avantajoase din punct de vedere financiar sunt reducerea risipei alimentare, rreducerea consumului de energie electrică şi utilizarea transportului public sau de tip car sharing.
Conform raportului WWF Driven to Waste, din toate alimentele cultivate, aproximativ 40% rămân neconsumate. Risipa alimentară reprezintă 10% din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră.
Altfel spus, risipind alimente emitem aproape de două ori mai multe gaze cu efect de seră decât toate maşinile conduse în SUA şi Europa.
Tehnologiile comerciale existente în comerţ pentru clădiri, procese industriale şi producţia de energie electrică ar putea muta EOD cu cel puţin 21 de zile, fără nicio pierdere de productivitate sau confort.
Dacă reducem cu 50% amprenta lăsată de condusul auto în întreaga lume şi presupunem că o treime din kilometrii parcurşi cu maşina sunt înlocuiţi cu transportul public, iar restul cu bicicleta şi mersul pe jos, EOD se va amâna cu 13 zile.
