E dimineaţa lui 11 septembrie 2001. George W. Bush, preşedinte al Americii, vizitează o şcoală din Florida. Aproape de ora 9.00, află că un avion a lovit unul dintre turnurile gemene. Bush îşi continuă vizita. Intră în clasă şi stă alături de copiii care citesc.
"Şi am simţit pe cineva în spatele meu. Iar Andy Card, cu accentul său de Massachusetts, mi-a şoptit la ureche: "Un al doilea avion a lovit cel de-al doilea turn. America este atacată! "
Întreaga sală priveşte chipul împietrit al lui George W. Bush, care, timp de 7 minute, nu schiţează vreun gest.
"Prima mea reacţie a fost de furie. <Cine naiba a făcut aşa ceva Americii?> Iar apoi m-am concentrat asupra copiilor... Iar contrastul dintre noţiunea de atac şi inocenţa copiilor m-a făcut să înţeleg ce am de făcut: să protejez oamenii!"
În tot acest timp, America e în stare de şoc.
"Evident, eram îngrozit, la fel ca toţi ceilalţi, dar spre deosebire de ceilalţi, aveam o misiune de îndeplinit în acel moment"
Apoi, Bush şi stafful său au pornit către Washington.
"Ne îndreptam spre Washington şi am simţit că avionul face cale întoarsă. Iar Andy Card şi Eddie Morenzo, şeful Serviciului Secret, au venit şi mi-au spus: <Nu ne ducem la Washington!>"
Preşedintele s-a impus, însă, iar avionul şi-a reluat drumul către capitală.
"N-am putut dormi. M-am gândit la ce s-a întâmplat, m-am gândit la ce trebuie să fac..."
George Bush va mai fi preşedinte pentru încă 2.689 de zile. Un preşedinte de război, cum şi-a spus el.
