„Atunci, România era un stat comunist, dar această afacere funcţiona după principiile capitaliste de bază: România venea cu "bunurile", iar Israelul le cumpăra”, notează jurnaliştii israelieni.
De la finalul celui de-al doilea Război Mondial şi până la căderea blocului comunist, statul israelian a „plătit autorităţile române (un preţ stabilit cu exactitate) pentru fiecare cetăţean român evreu”. În schimb, românilor evrei le era permis să părăsească ţara şi să imigreze în Israel.
„Ne înţelegeam cu ei pentru un anumit număr de evrei în fiecare an. Noi eram principala sursă de valută străină a serviciilor secrete române. Uneori plăteam cu cecuri, alteori în numerar, toţi banii proveneau din bănci elveţiene”, a declarat Yacov ("Yasha") Kedmi, fost şef al Nativ, în perioada 1992 - 1999.
În primii ani de activitate ai agenţiei secrete israeliene, liderii Nativ „luau câte o valiză cu 2 milioane de dolari şi plecau spre Bucureşti”. „Întreaga ambasadă israeliană de la Bucureşti devenea o subsidiară Nativ. La începutul fiecărui an ne întâlneam cu ei, stabileam cotele şi tarifele, cât ar costa un copil, un adult, care ar fi preţul suplimentar în funcţie de calificările profesionale şi statut”, relatează Kedmi.
Potrivit fostului agent secret, preţurile variau de la mai puţin de 100 de dolari până la câteva mii. Preţul unui medic evreu, de exemplu, ajungea până la 10.000 de dolari.
