Hurezeanu, despre frații Tate: Interesul SUA e legitim, dar primordială e funcționarea justiției românești

Emil Hurezeanu, ministrul de externe, a vorbit, miercuri seară, la emisiunea Sinteza Zilei cu Mihai Gâdea, despre situația legată de frații Tate și de implicarea unor oficiali americani în situația lor juridică din România. Ministru a spus că „n-a fost o formă de presiune, amenințare” și că „lucrurile sunt limpezi în ce ne privește”.

Emil Hurezeanu: La întrebarea mea - „Vreți să veniți în România, dacă aveți în plan o vizită la București” - pentru că anunțase așa ceva. Mi-ai spus: „Nu. Deocamdată nu vin în România, dar mă interesează soarta fraților Tate”. N-a fost o formă de presiune, n-a fost o amenințare, pentru că lucrurile sunt limpezi în ce ne privește. 

Frații Tate se află sub sub supraveghere judiciară, sunt subiecți ai justiției, în curs, din România, sunt inculpați și în Marea Britanie, sunt cetățeni americani.

Interesul unui înalt oficial american pentru proprii cetățeni este legitim, după cum este mai ales legitimă și primordială grija ca sistemul judiciar românesc să funcționeze și să-și păstreze cu orice preț independența.

Mihai Gâdea: V-a dat vreun motiv pentru care nu mai vine în România?

Emil Hurezeanu: Nu, nu. Discuția a durat vreo 3-4 minute. Eu primisem niște refuzuri, la fel ca mulți alții. Dacă Marco Rubio, Kellogg s-au întâlnit în mod bilateral și în grupuri mai mari, din partea birourilor domnului domnului Grenell, am primit refuz. Am făcut note verbale prin ambasada noastră la Berlin, prin Consulatul general de la Munchen, românesc, prin ambasada americană de aici și ni s-a spus: „Domnul Grenell nu are întâlniri bilaterale”. La un moment dat s-a întâmplat să-l văd pe coridor. L-am abordat, i-am spus că am fost o perioadă colegi ambasadori la Berlin. L-am văzut destul de absent.

Am stat de vorbă 3-4 minute - „Cum e România? Cum e în Statele Unite? La revedere, la revedere” și, l-am întrebat la sfârșit, când tocmai se pregătea să iasă, avea o întâlnire în oraș dacă vine sau nu vine în România și atunci mi-a spus că nu vine în România dar că îl interesează soarta fraților Tate.

Mihai Gâdea: Premierul v-a reproșat faptul că ați dezvăluit această chestiune a dialogului. A fost o știre referitoare la faptul că ați fost invitat de prim-ministru la Palatul Victoria.

Emil Hurezeanu: Da, nu puteam să nu dezvălui asta, pentru că s-a întâmplat. Povestea nu este că domnul Grenell sau orice alt înalt oficial american ar putea să ceară, să solicite. Nu cred că a fost cazul să se facă presiuni până acum, dar poate solicitările americane sunt echivalente cu presiunile în anumite situații. Aici a fost vorba de un fapt.

Ambasadorul Grenell este interesat... și a adăugat, așa cum se știe deja, își comunicase interesul pentru cetățenii britanici și americani în același timp, Tate, aflați  în situația lor, aici, cu justiția din România mai demult. Nu puteam ascunde.

Mihai Gâdea: Premierul v-a reproșat ceva? Adică în ce sens a fost această discuție?

Emil Hurezeanu: Nu. Discuția a fost că suntem în situația în care trebuie să stabilim foarte bine nuanțele și lucrurile. N-a fost o formă de presiune, n-a fost o amenințare, ceea ce poate să pară o solicitare sau semnalarea  unui fapt, este, până la un punct, o situație legitimă, pentru că un oficial român se interesează și el de soarta unui compatriot, ostatic sau aflat în justiție... în Japonia, la Beijing, cum avem cazurile astea. Nu, premierul voia să știe, de fapt, cum a cum a decurs povestea de la Munchen, pentru că raportul a fost înaintat într-o formă sumară a acestor întâlniri.

Vreau să vă spun, însă, că dincolo de acest episod care a fost contrazis, am văzut și de doamna Lasconi, nu mă pronunț acum în legătură cu opiniile sau impresiile oamenilor politici români, dar discuția aceasta a avut loc, a fost o discuție informală, n-a fost o discuție programată. Au fost, însă, cel puțin patru-cinci discuții cu conducătorii de la Atlantic club, cu senatori democrați de primă mână, cu conducătorii asociațiilor evreiești din Statele Unite și din Europa și cu Generalul Kellogg. Acelea au fost discuții propriu-zise, au durat cel puțin o jumătate de oră, discuții care s-au făcut în virtutea unui mandat cu care un ministru de externe, când se îndreaptă spre un astfel de for, de negocieri, mai precis de schimburi de opinii și de discuții pe teme foarte importante, îl are din partea conducerii statului, pe baza pe baza intereselor naționale reflectate în politica externă a României.

Deci, aici nu aici nu ne jucăm cu cuvintele și nici cu situațiile.