Lidera diplomaţiei americane a ieşit de pe scenă la apogeul popularităţii sale după ce a apărat timp de patru ani, în toată lumea şi cu o loialitate de neclintit, o diplomaţie orchestrată de preşedintele Barack Obama şi consilierii săi.
Chiar dacă experţii şi diplomaţii recunosc la ea profesionalismul, energia şi o carismă "excepţională" pentru că a purtat valorile şi interesele primei puteri mondiale, le este mai dificil să îi atribuie succese majore sau eşecuri răsunătoare.
Cu ocazia aprecierii bilanţului său, această avocată strălucită care a fost Primă Doamnă, senatoare şi candidată la alegerile primare democrate în 2008, a primit un cor de laude în ultima sa săptămână: o baie de mulţime la Departamentul de Stat, cine mondene, conferinţe, întâlniri cu presa şi chiar un interviu cu Obama care a numit-o "printre cei mai buni secretari de Stat" din istoria Statelor Unite.
Apoi Clinton a recunoscut că are "inima grea" la părăsirea unei administraţii de 70.000 de persoane care asigură funcţionarea celei mai mari reţele diplomatice de pe planetă, cu 275 de posturi.
Aceasta s-a declarat "extrem de mândră" că a fost vocea acestei "naţiuni indispensabile", unei "Americi mai puternice astăzi la ea acasă şi mai respectată în lume", mulţumită unei "modalităţi diferite de a face diplomaţie".
Aceasta a amintit moştenirea preşedintelui George W. Bush primită atunci când Obama i-a acordat Departamentul de Stat în ianuarie 2009: "Două războaie, o economie în cădere liberă, alianţe slăbite, un statut diplomatic deteriorat şi multe întrebări în lume cu privire la valorile Americii".
Patru ani mai târziu, ea se laudă că a "revitalizat diplomaţia americană şi a consolidat alianţele sale" şi că şi-a adus contribuţia la retragerile din Irak şi în curând din Afganistan, eliminării lui Ben Laden, intervenţiei în Libia, susţinerii Primăverii arabe, izolării Coreei de Nord şi a Iranului, reechilibrării cu Asia şi apropierii relaţilor cu Europa, America latină şi Africa.
"În 2009 totul era în reconstrucţie, America ieşea dintr-un deceniu 'oribil' (...) Ea a restaurat imaginea Statelor Unite în lume, este incontestabil", apreciază un diplomat occidental.
Fostul ambasador american în Israel, Martin Indyk, admiră de asemenea "forţa politicianului Clinton, care a reabilitat relaţiile externe ale Americii atât cu liderii, cât şi cu oamenii".
Cu un record de 112 state vizitate, ovaţionată în Kosovo, Cambodgia, India sau în Malawi, această adeptă a "diplomaţiei de influenţă (...) este un star rock prin modul său de a căuta să apară peste tot, aducând contribuţii enorme unui preşedinte care nu are nici timpul, nici înclinaţia de a face ca ea", analizează Indyk, consultant al Brookings Institution.
Avocată neobosită pentru drepturile femeilor, homosexualilor, dezvoltării, sănătăţii şi libertăţii pe Internet, Clinton pleacă totuşi fără a-şi fi legat numele de un dosar diplomatic major.
În opinia profesorului Aaron David Miller, de la Wilson Center, aceasta se datorează faptului că Obama i-a lăsat puţin spaţiu de manevră şi pentru că "niciodată după Richard Nixon un preşedinte nu a controlat în asemenea măsură politica externă".
Hillary Clinton este totuşi mult mai populară decât preşedintele său, cu 69 la sută de opinii favorabile, ceea ce sporeşte convingerile întregului Washington cu privire la candidatura acesteia la alegerile prezidenţiale din 2016.
În cursul săptămânii, aceasta a reuşit să evite toate întrebările cu privire la viitorul său politic, asigurând că nu se gândeşte, pentru moment, decât la "recuperarea celor 20 de ani de somn pierdut".
"Dacă va hotărî să candideze, va fi imbatabilă la primarele democrate", consideră diplomatul care vede totuşi "două frâne" în cursul său: "problema politică a cazului Benghazi şi sănătatea sa". La vârsta de 65 de ani, Clinton a recunoscut că este "epuizată" şi a petrecut Noul An în spital din cauza unui cheag de sânge la cap în urma unei comoţii cerebrale.
