Chiar dacă nu are probleme cu deficitul sau datoria, Germania se bucură că a găsit încă o sursă de venituri: vânzarea adăposturilor antiaeriene moştenite de la regimul nazist. La prima vedere, masivele construcţii de beton nu par deloc atrăgătoare, dar ele pot fi uşor prefăcute în locuinţe sau spaţii de lucru, aşa cum dovedesc câţiva arhitecţi ingenioşi.
Arhitectul Rainer Mielke este un pionier al convertirii vechilor adăposturi în spaţii utile şi primitoare. El însuşi trăieşte într-un apartament amenajat într-o asemenea cazemată, în care vecinii săi mai bătrâni îşi amintesc că se ascundeau de raidurile aeriene, în al doilea război mondial.
Pentru a cumpăra adăpostul, arhitectul s-a rugat şase ani de autorităţi, care considerau că doar un trăznit poate dori să locuiască acolo. Acum lucrurile s-au schimbat: statul chiar se străduieşte să vândă adăposturile cu care oricum n-are ce face.
Pe lângă locuinţe, adăposturile pot căpăta tot felul de funcţiuni, unele neaşteptate, cum sunt sălile de muzică, bine izolate fonic.
Vânzarea adăposturilor a provocat şi critici, deoarece multe au fost construite prin muncă forţată. Un istoric amenajează, acum, un muzeu dedicat victimelor nazismului într-unul din cele mai mari adăposturi, lung de peste 400 de metri şi înalt de 33. < ultimele cadre >