Din toate sondajele realizate de "The Washington Post" sau de institutul Gallup începând din 1938, doar de două ori s-a întâmplat ca un preşedinte să atingă un nivel de dezaprobare şi mai ridicat - Harry Truman - 67%, în timpul războiului din Coreea, şi Richard Nixon - 66% cu patru zile înainte de a demisiona.
Această lipsă de popularitate, care i-a subminat influenţa, i-a sărăcit rândurile consilierilor şi i-a încurajat duşmanii, se explică pe de o parte prin nemulţumirea publică faţă de războiul din Irak. Analiştii merg însă şi mai departe, identificând şi alte motive concurente, ca politica administraţiei în diverse alte domenii, pentru a nu-l menţiona decât pe cel al imigraţiei.
Astfel, potrivit unor observatori, mulţi dintre susţinătorii războiului din Irak l-au ''părăsit'' pe Bush din cauza planului său de a deschide calea spre acordarea unui statut legal imigranţilor clandestini.
Totuşi, problemele politice ale lui George W. Bush nu par legate exclusiv de poziţia adoptată în anumite probleme: în ultimii 70 de ani, numeroşi preşedinţi americani s-au confruntat cu crize chiar mai grave, fără a scădea atât de mult în ochii opiniei publice - războiul din Vietnam, criza ostaticilor din Iran, tulburări interrasiale, criza petrolului sau pericolul sovietic.
De pildă, în toiul războiului din Vietnam, Lyndon Johnson era dezaprobat de doar 52% dintre americani. Nivelul de dezaprobare înregistrat de Franklin D. Roosevelt, Dwight D. Eisenhower, John F. Kennedy şi Gerald R. Ford nu a ajuns niciodată la 50%.
Cei mai nepopulari preşedinţi americani rămân, deocamdată, Harry Truman şi Richard Nixon, dar nu la mare distanţă de George W. Bush.
Rompres
