Principalul consultant științific al guvernului britanic, John Beddington, susține că problema „evenimentelor meteorologice spațiale” ar trebui luată în serios, o furtună solară puternică ar putea avea efecte negative asupra sateliților și rețelelor electrice, provocând pagube în economia mondială de până la două trilioane de dolari, ”echivalentul uraganului Katrina la nivel global”.
Activitatea solară are cicluri de aproximativ 11 ani, iar următoarea perioadă de activitate la un nivel maxim se preconizează a fi anul 2013. Jane Lubchenco, de la US National Oceanic and Atmospheric Administration, susține că este indicat să ne așteptăm și să ne pregătim pentru o perioadă de înmulțire și intensificare a furtunilor solare.
O furtună solară trimite către Pământ o cantitate imensă de radiații electromagnetice, care, în contact cu stratul exterior al atmosferei ar ioniza acest strat. La nivelul pământului, efectele nu vor fi resimțite de oameni, dar sateliții de pe orbită ar putea fi grav afectați.
Vulnerabilitatea, susține Thomas Bogdan, directorul Space Weather Prediction Centre, o reprezintă dependența omenirii de sateliți și GPS. În cazul unei furtuni solare puternice, componentele electronice ale sateliților ar putea fi afectate, compromițând activitatea acestora. Ar putea fi afectate rețelele de electricitate, comunicațiile și transportul aerian.
La aproximativ 30 de ore după ce magnetosfera Pământului este afectată de o furtună solară, pot să apară dereglări la rețelele electrice, sau puternici curenți electrici să fie transmiși de-a lungul conductelor care transportă combustili pe întreg globul.
În 1989, orașul canadian Quebec s-a confruntat cu o pană de curent de proporții din cauya unui astfel de fenomen. Cea mai puternică furtună solara s-a înregistrat în 1859, însă lipsa infrastructurii electrice face imposibilă compararea efectelor din secolul XIX cu ce s-ar putea întâmpla în anii următori.