Aleksandr Borodai, "premierul" "Republicii populare de la Doneţk" (DNR) autoproclamate de către secesionişti, Igor Strelkov, "ministrul apărării" sau Vladimir Antiufeev, noul număr doi în "guvernul" separatist sunt cu toţii cetăţeni ruşi şi au preluat conducerea mişcării separatiste.
Când a sosit la Doneţk, la jumătatea lui iulie, Antiufeev s-a prezentat jurnaliştilor "Antiufeev Vladimir Iurevici, născut în 1951, rus, cetăţean al Federaţiei ruse. Toată viaţa am servit în lupta împootriva naţional-fascismului, în Letonia, în (republica) Moldova şi în Georgia, iar acum în Ucraina".
Cei trei au un punct comun, şi anume că au trecut prin Transnistria, o "republică" separatistă prorusă în estul Republicii Moldova. Ei afirmă că drumurile lor s-au întâlnit abia acum. Borodai şi Strelkov au fost "voluntari" imediat după prăbuşirrea fostei Uniuni Sovietice. În schimb, Antiufeev s-a aflat timp de peste 20 de ani la conducerea temutului KGB local - calitate în care a fost introdus, în 2004, pe lista persoanelor vizate de sancţiuni impuse de către Uniunea Europeană (UE) -, după care a plecat din post, din cauza unor "dezacorduri politice, în urma alegerii unui nou "preşedinte", la începutul lui 2012.
"Planuri pe termen lung"
În opinia lui Borodai, această prezenţă rusă la conducerea mişcării separatiste este "normală, naturală", deoarece separatiştii aveau nevoie de "forţe, competenţe şi calitate". "Totul orientează mişcarea de eliberare a Donbasului către Moscova", afirma el la jumătatea lui iulie, dând asigurări, în timp ce-l prezenta pe Antiufeev, că "oamenii Moscovei în DNR vor fi din ce în ce mai mulţi".
Pentru aceşti trei lideri, Ucraina este doar o construcţie artificială, care este menită să se rupă într-o parte de Vest - sub influenţa ungurească şi poloneză - şi o parte de Est - ale cărei oraşe au fost înfiinţate de către ţari, intitulată "Novorosia", care să fie anexată sau plasată sub tutela Rusiei.
În opinia lui Oazu Natoi de la Institutul pentru Politici Publice de la Chişinău, "apariţia unor oameni ca Antiufeev în estul Ucrainei arată că Rusia are planuri pe termen lung", cu scopul de a încerca "să organizeze o Transnistrie ucraineană", un pol de instabilitate la frontiera vecinului său.
Analistul nu are nicio îndoială. "Rusia trimite în regiune ofiţeri care au o experienţă în acest tip de operaţiune. În mod oficial ei sunt în rezervă sau în retragere. Însă, în realitate, ei sunt conduşi de către Moscova şi serviciile speciale. Apariţia lui Antiufeev în estul Ucrainei şi numirea lui în postul de vicepremier este un exemplu elocvent al acestei strategii".
În ceea ce priveşte legăturile cu serviciile ruseşti, Igor Strelkov a recunoscut că a fost până în martie 2013 ofiţer FSB, serviciul intern de securitate în cadrul căruia Vladimir Putin şi-a petrecut o parte din carieră. El a declarat că a luptat, în afară de Transnistria, împreună cu sârbii din Bosnia, în 1992, şi în cele două războaie din Cecenia. Ucraina l-a acuzat că este ofiţer GRU - serviciile militare ruseşti de informaţii.
"Soldaţi ai Imperiului"
Vladimir Antiufeev spune că nu are nicio legătură cu Moscova. Acest "doctorand în ştiinţe politice" a redactat, "ştiinţific, împreună cu colegi politologi şi istorici" un memoriu cu privire la "strategia Rusiei în direcţia sud-vest".
"Este suficient să-i citeşti biografia pentru a înţelege. Este un cetăţean al (fostei) URSS, în opinia căruia fosta Uniune Sovietică există în continuare - în Transnistria sau la Dneţk. El face parte din mediul celor uniţi de ideea imperialistă, aflaţi în contact de decenii, o comunitate a "ultimilor soldaţi ai Imperiuluui" sau URSS", spune despre Aniufeev analistul rus Konstantin Kalaşcev de la Grupul de experţi politici de la Moscova.
De fapt, cariera celor trei lideri ai DNR poate fi citită ca o adevărată litanie de intervenţii mai mult sau mai puţin directe, atribuite în ultimii 20 de ani Moscovei, în regiuni pe care aceasta le consideră în continuare "străinătatea apropiată" şi că au o suveranitate limitată.
În ceea ce priveşte o legătură de subordonare directă, în opinia lui Kalaşcev, "dacă Moscova înseamnă Putin, atunci nu Moscova" i-a trimis în Ucraina.
