Dragostea, o simplă înlănţuire de activităţi neurochimice la nivelul creierului?

A fost cântată de poeţii din întreaga lume, în tragedii, legende şi poeme. Citim despre ea în cărţi şi o vedem în filme. Cu toţii o căutăm zi de zi. Acum, oamenii de ştiinţă spun că nu e decât o înlănţuire de activităţi neurochimice, care se petrec în anumite părţi ale creierului. Este vorba de dragoste.
Profesorul Larry Young, de la univeristatea Emory din Atlanta, crede că dragostea nu este decât un efect al anumitor hormoni, anunţă BBC. Dacă teoria sa se dovedeşte a fi adevărată, oamenii de ştiinţă ar putea crea ?afrodisiace? chimice, prin care oamenii s-ar îndrăgosti de prima persoană pe care o văd. Şi antidotul ar putea fi creat, în caz că ?medicamentul? a fost administrat greşit. Cam ca în ?Visul unei nopţi de vară? al lui Shakespeare.
Profesorul consideră că ar putea fi create şi ?teste de dragoste? genetice, care ar arăta dacă două persoane se potrivesc.
?Credinţa mea este că sentimentele şi emoţiile noastre au evoluat din comportamnetele şi emoţiile din regnul animal. Nu cred că există diferenţe între felul în care o mamă îşi iubeşte copilul şi cea în care o femelă cimpanzeu sau chiar şobolan îşi iubeşte puiul.? a spus profesorul Young.
La animale, cercetătorii au descoperit că o substanţă numită oxitocină este responsabilă de legătura dintre mamă şi puiul ei. Aceeaşi substanţă a fost legată şi de legăturile dintre masculii şi femelele aparţinând mai multor specii. Young crede că şi în cazul oamenilor situaţia ar putea sta la fel.
Antena3.ro