Au crescut împreună în acelaşi pat, devenind prietene foarte bune chiar de la vârste fragede, iar în anul 1995 au fost adoptate de două familii de americani, din statul Wisconsin.
Elena a ajuns în familia Heimark, din localitatea West Bend, iar Rachel în casa familiei Murphy din South Milwaukee. Au plecat din România acum 18 ani, nu înainte de a face o ultimǎ fotografie pe treptele orfelinatului.
Povestea Elenei şi a lui Rachel a fǎcut înconjurul presei americane, în ultimele 24 de ore. Şi, acum, iatǎ, a trecut şi oceanul. Înapoi, în ţara în care s-au nǎscut.
Cu toate că cele două familii au sprijinit relaţia de prietenie dintre Rachel şi Elena, din cauza distanţelor mari, fetele nu s-au mai văzut o bună perioadă de timp.
Când şi-au făcut profil de Facebook, Rachel şi Elena s-au decis să urmeze cursurile de vară ale unei universităţi din SUA, iar timp de o lună de zile au fost colege de cameră. Ba mai mult, s-au decis să urmeze aceeaşi facultate şi astfel au devenit colege de cameră pe perioada studiilor.
Le plac aceleaşi feluri de mâncare, reacţioneazǎ la fel în diferite situaţii, le place aceeaşi muzicǎ, îndrǎgesc aceiaşi actori, practicǎ aceleaşi sporturi şi, da... încǎ seamǎnǎ fizic foarte mult una cu cealaltǎ.
Elena povesteşte cǎ, aşteptând reîntâlnirea cu Rachel, s-a uitat în albumul de fotografii. „M-am gândit mult cǎ, deoarece ea semǎna atât de mult cu mine atunci, acum trebuie sǎ arate tot ca mine”. Şi nu s-a înşelat. Dupǎ un deceniu - în care au trecut amândouǎ prin vârsta dificilǎ a adolescenţei – s-au regǎsit la începutul tinereţii având simpatii şi antipatii similare şi acelaşi zâmbet. Îşi terminǎ propoziţiile una alteia, îşi ghicesc gândurile.
De altfel, acum, la facultate, profesorilor şi colegilor greu le vine sǎ creadǎ cǎ nu sunt surori.
