”Don't look up”: oamenii de știință explică ce șanse avem să supraviețuim unui impact cu un asteroid de 10 km

Pentru multă lume, filmul Netflix a fost o alegorie a inacțiunii lumii cu privire la schimbările climatice, dar o pereche de fizicieni a luat o viziune mai literală asupra subiectului: ce șanse are planeta să supraviețuiască unui impact cu un asteroid de 10 km lățime?

Dintr-o perspectivă pur tehnică, planeta ar putea fi salvată de un sfârșit catastrofal dacă ar fi observat un asteroid de 10 km lățime, potrivit unei analize.

”Arătăm că omenirea a depășit un prag tehnologic și am putea evita să ajungem pe urmele dinozaurilor”, concluzionează prof. Philip Lubin și Alex Cohen, ambii cercetători în fizică de la Universitatea din California, Santa Barbara, în lucrarea lor publicată săptămâna aceasta pe baza de date Arxiv, scrie The Guardian.

Analiza de 15 pagini începe prin a cântări amploarea amenințării reprezentate de un asteroid cu lățimea de 10 km, ajungând la concluzia că acesta ar avea un impact similar cu evenimentul care a dus la dispariția dinozaurilor în urmă cu 66 de milioane de ani.

Permiterea unui astfel de obiect să intre în atmosfera Pământului ar putea duce, într-un scenariu extrem, la creșteri uluitoare ale temperaturii atmosferice, până la 300 de grade Celsius, distrugând complet viața de pe Pământ.

Sunt luate în considerare meritele diferitelor opțiuni, metoda PI (Pulverize It) fiind printre cele favorizate. Acest lucru ar presupune folosirea unei serii de penetratori pentru a injecta detonatoare nucleare care ar împărți asteroidul în fragmente care fie ar rata Pământul în întregime (pentru asteroizii mai mari) fie ar fi suficient de mici pentru a arde în atmosferă (pentru asteroizii cu diametrul mai mic de 1 km). Fragmentele radioactive care lovesc Pământul nu ar fi o preocupare majoră, au transmis cercetătorii.

Abordarea ar reprezenta provocări politice, deoarece testarea detonatoarelor înainte de desfășurare ar fi în prezent interzisă în temeiul tratatului de interzicere a testelor nucleare.

”În orice scenariu realist al unei amenințări existențiale, se presupune că logica ar prevala, cel puțin cineva putem spera”, scriu autorii, inspirându-se poate din filmul din 1979, Meteor, în care Statele Unite  și Uniunea Sovietică de atunci au lăsat deoparte tensiunile din războiul rece pentru a face față unui asteroid.

Lucrarea ia în considerare, de asemenea, opțiunea desfășurată în filmul din 1999, Armageddon, în care lucrătorii platformei petroliere, Bruce Willis și Ben Affleck, sunt angajați de către NASA să foreze un asteroid de dimensiunea Texasului și să detoneze o bombă nucleară pentru a-l sparge în bucăți. Acesta este un scenariu mai puțin realist, conchide lucrarea.

Astfel de asteroizi enormi există – Ceres, primul asteroid detectat, are aproape această dimensiune. Cu toate acestea, ruperea lui la jumătate ar necesita aproximativ 10 milioane Gigatone TNT, echivalentul a mai mult de un milion ori energia întregului arsenal nuclear al Pământului.

În cazul în care încearcarea de devire sau distrugere a asteroidului care se îndreaptă spre Pământ eșuează, lucrarea sugerează că buncărele subacvatice sau subterane sunt o linie de apărare de ultimă oră. ”Mutarea vieții sub apă sau subteran ar fi o strategie înțeleaptă, bazată pe apărarea civilă, pentru a asigura o anumită supraviețuire a oamenilor și a altor specii”, se transmite în lucrare.

Lucrarea concluzionează pe nota optimistă că evitarea amenințării existențiale a impactului unui asteroid mare se află la limita capacităților noastre tehnologice. ”În mod ideal, nu am fi niciodată în această situație, dar mai bine pregătiți decât morți.”

Cei doi nu sunt primii care iau în considerare scenariul din perspectivă tehnică. Există o comunitate activă de cercetare care lucrează la apărarea planetară. Oficiul Națiunilor Unite pentru Afaceri Spațiale organizează o conferință anuală pe acest subiect, în care experții iau în considerare scenarii de atenuare, probleme juridice și modul în care ar putea fi gestionate comunicațiile.

Cu toate acestea, unii au fost mai puțin entuziasmați de inițiativa cercetătorilor. Mark McCaughrean, consilier principal pentru știință și explorare la Agenția Spațială Europeană, a descris lucrarea drept ”un tocilar clasic cu bule spațiale”. ”Răspundeți la întrebarea tehnică, dar ratați complet ideea filmului, și anume că sfaturile oamenilor de știință sunt în mod obișnuit ignorate”, a spus McCaughrean pe Twitter. „Mai ales când adevăratul dezastru se întâmplă acum și într-un mod prea lent și plictisitor pentru ca oamenilor să le pese.”