Este o femeie de circa 40 de ani, cu păr negru până la umeri, de statură medie. Spune că pleacă pentru "o problemă personală" și că va reveni "de îndată". În timp ce vorbește, ridică din sprâncene și își clatină capul, ca și când mintea i-ar fi în altă parte.
Nici ea, nici prietena sa care o însoțește nu au o idee clară în legătură cu viitorul lor în Spania: "A devenit foarte scump să trăiești aici, nu mai merită".
Înainte era ușor să-ți găsești de lucru dar, în prezent, cu prevederile ERTE, te angajează câteva luni în industria ospitalității, îți dau 800 de euro pentru o normă întreagă și pe urmă te trimit la sparanghel. Asta, dacă îți fac contract", spune Daniela, care nu exclude să o ia pe urma surorii sale, Adina.
La vârsta de 41 de ani, aceasta s-a mutat în România cu prietenul său, după ce a lucrat 14 ani ca menajeră în Madrid.
"Cu ce a pus de-o parte, urmează să-și cumpere o casă și să înceapă o afacere", spune Daniela.
ERTE îi alungă pe români
ERTE, sau dosarul de reglementare temporară a forței de muncă, este o măsură pe care autoritățile spun că au luat-o pentru flexibilizarea muncii și care permite angajatorului să reducă sau să suspende contractele de muncă.
Revenirea în țară a românilor precum Adina a devenit ceva obișnuit în ultimii ani. În 2012, românii reprezentau cea mai numeroasă comunitate de străini din Spania. În acel an, în Spania erau înregistrați 833.764 de români, deși, neoficial, numărul real depășea un milion, în condițiile în care mulți munceau la negru.
Din acel an însă, populația de români a început să scadă constant. În prezent, conform datelor oficiale, doar 556.204 români ar mai trăi în Spania. O scădere de aproape 300 de mii de rezidenți, în raport cu perioada din urmă cu 10 ani.
"Trăim aici, dar cu toții avem o ancoră în România. Dacă vreau să mă întorc? Da, mereu. Sunt aici de 20 de ani, însă mă gândesc la asta, deși, cine știe, poate voi trăi aici toată viața", spune Ica Tomi, șafa Salva, asociație româno-spaniolă cu sediul în Vallecas.
Organizația sa ajută familiile cele mai nevoiașe, în special de etnie romă, care au fost puternic lovite de criza coronavirusului.
"Încercăm să-i ajutăm pe toți cei care ne intră pe ușă", spune Ica, arătând cu entuziasm spre sala unde sunt expuse din când în când lucrări ale artiștilor români, și unde pot fi văzute costume tradiționale din țara natală.
"Încercăm să păstrăm cultura românească. Este important să știi de unde vii, unde îți sunt rădăcinile, te ajută ca om. Ne este dor de casele, de obiceiurile noastre", adaugă ea.
Director de companie agricolă: "Românii vor condiții mai bune, nu vor să mai stea la comun cu necunoscuți"
Scăderea populației românești începe să devină vizibilă în anumite sectoare economice, precum construcții sau agricultură, unde muncitorii români sunt foarte apreciați.
Antonio M. conduce o companie de legume-fructe din nordul Spaniei și duce lipsa forței de muncă din România pentru campaniile de recolat, care, de regulă, durează trei luni. Firma lui lucrează cu o agenție de plasare a forței de muncă din România.
"Asigurăm chiar acum autobuze pentru 120 de oameni care spun că vin și, până la urmă, vin doar 90", se plânge el. Ca multe companii din sector, firma lui Antonio suplinește deficitul de muncitori din România cu lucrători din țările sub-sahariene, din Maroc sau din zonele rurale din Ecuador și Columbia, trecute recent de guvernul spaniol pe lista cu state de unde se poate importa forță de muncă. Totuși, acești muncitori nu sunt la fel de buni ca românii, recunoaște Antonio.
Firma sa plătește 1.500 de euro brut pe lună. Săptămâna de lucru are cinci zile și jumătate de muncă, iar programul de lucru este între 8 și 10 ore pe zi. Muncitorii au cazare în dormitoare comune.
"Sunt aceleași condiții ca și pentru localnici, dar românii nu mai vin ca înainte. Ei câștigă în prezent mai bine în țara lor (...) și cer condiții de muncă mai bune. Nu mai vor să împartă locuințele cu oameni pe care nu-i cunosc", spune managerul spaniol.
PIB-ul per capita s-a dublat în România, dar curentul electric e scump ca în Spania
Datele macroeconomice confirmă faptul că economia României este pe un trend ascendent. În prezent, rata șomajului este la 6,4%, la mai puțin de jumătate față de Spania (13,33%).
În plus, în ultimii 10 ani Produsul Intern Brut per capita a urcat de la 4.260 de euro la 8.830 de euro, adică mai mult decât dublu. În Spania, PIB-ul per capita este mult mai mare, dar avansul său a fost foarte firav în perioada corespunzătoare, de la 21.460 la 22.350 euro.
În construcții, salariul minim este în jur de 600 de euro brut pe lună, dar trebuie menționat că acest salariu trebuie coroborat cu costul vieții în România, atrage atenția Ica Tomi. "Salarii au crescut, dar dintr-un salariu normal, în prezent, nu-ți rămâne suficient ca să trăiești. De exemplu, pentru electricitate plătești la fel ca în Spania", spune ea.
Există, pe de altă parte, o parte importantă a comunității românești care a ales să rămână în Spania.
Este vorba de copiii de români născuți în Spania, care au studiat aici iar acum sunt profesioniști în Medicină, Drept sau Informatică, printre altele. Această a doua generație își asumă deja cultura spaniolă ca și cultură proprie. Se simt și sunt spanioli, notează El Periodico de Espania.
