Telenovelă politică în Germania: cel mai popular ministru se retrage pentru a-i permite cancelarului Scholz să candideze din nou
Publicat acum 2 ore si 28 minute
În urmă cu exact 70 de ani se încheia Conferinţa de la Ialta, care avea să decidă reorganizarea Europei după Al Doilea Război Mondial.
Pe 11 februarie 1945 s-a trasat, în linii mari, harta Europei pentru următorii aproximativ 45 de ani.
Astăzi, pe 11 februarie 2015, la Minsk urmează discuţii privind o problemă poate mai puţin complexă, însă cel puţin la fel de importantă.
Între cele două evenimente există o serie de legături, unele accidentale, altele nu.
Conferinţa de la Ialta a fost a doua, dintr-o serie de trei, între "The Big Three", respectiv Statele Unite, Rusia şi Marea Britanie. Subiectul: soarta Germaniei şi împărţirea Europei în sfere de influenţă.
Ialta este o staţiune la Marea Neagră, aflată în Peninsula Crimeea. Peninsulă care se află şi ea în centrul conflictului dintre Ucraina şi Occident, pe de o parte, respectiv Rusia pe partea cealaltă.
La Minsk se vor aşeza la masa tratativelor sus-amintitele State Unite şi Rusia, dar şi Franţa şi Germania.
Germania, care în urmă cu 70 de ani era în genunchi, revine la masa tratativelor, având de data aceasta o prezenţă activă.
Franţa, inexistentă ca forţă armată în urmă cu 70 de ani, este la fel de vocală ca întotdeauna, însă acum este sprijinită şi de arsenalul corespunzător. Francois Hollande şi-a permis chiar imprudenţa să afirme că dacă eşuează aceste tratative, următorul pas este războiul.
Statele Unite, decisive în înclinarea balanţei în Al Doilea Război Mondial, rămân un colos şi negociază de pe poziţii de forţă.
Rusiile de ieri şi de astăzi, poate chiar şi conducătorii de atunci şi de acum, par să aibă foarte multe lucruri în comun.
Discursul lui Putin, de multe ori împăciuitor, seamănă cu cel al lui Stalin. La nivel declarativ ambii s-au arătat rezonabili şi pacifişti. Însă doar până la un punct. Ce mai au în comun cei doi este lejeritatea cu care lasă faptele să-i contrazică. Dacă în 1945 au profitat de o naivitate excesivă a Aliaţilor, astăzi probabil toată lumea îşi cunoaşte mai bine adversarul.
La fel ca şi astăzi, în urmă cu 70 de ani Rusia l-a luat pe "Nu" în braţe. Au negat orice fel de implicare în afacerile interne ale ţărilor rămase în afara graniţelor URSS, dar în sfera lor de influenţă.
Astăzi, Rusia neagă orice fel de implicare în Ucraina şi învinovăţeşte Vestul pentru întreaga situaţie.
După Ialta au apărut Cortina de Fier şi Republicile Socialiste din România, Cehoslovacia, Ungaria şi Polonia.
Timp de mai multe decenii, între Est şi Vest s-a dus Războiul Rece, pe coordonate care ar putea fi identificate şi astăzi.
La Minsk am putea asista la apariţia formală a unei noi Cortine de Fier, deşi deja Rusia a fost izolată de Occident pe mai multe planuri.
Războiul Rece a adus cu sine o cursă a înarmării şi tot felul de mici incidente, tensiuni între cele două tabere, legende despre cum soarta lumii a fost la distanţa unui simplu buton.
Astăzi, Rusia investeşte masiv în modernizarea armatei şi în diverse proiecte menite să asigure că poate ţine pasul cu competitorii, din punct de vedere tehnic.
Aceleaşi provocări, care au devenit o marcă înregistrată pentru Ivan, au loc aproape zilnic. Zeci de avioane ruseşti sunt interceptate în sau în apropierea spaţiului aerian al NATO, în ceea ce seamănă cu un joc de-a şoarecele şi pisica.
Ialta a fost considerată de mulţi o trădare faţă de aproape o jumătate de Europă. Acolo şi atunci s-a decis destinul multor naţii, după ce Rusia şi-a făcut jocul.
Astăzi speră să facă la fel, însă partenerii de discuţie nu par să fie dispuşi să mai facă prea multe concesii.
Cum se vor sfârşi negocierile de astăzi, greu de anticipat, însă Minsk ar putea rămâne în istorie ca "noul Ialta".
