Această strategie este ilustrată de retragerea de joi a armatei din orașul Palmira (centru) după ofensiva lansată de jihadiștii din gruparea teroristă Statul Islamic (SI).
"Este de înțeles că armata siriană se repliază pentru a proteja marile aglomerări urbane unde se află o mare parte a populației, inclusiv cei care au fugit din calea jihadiștilor din SI și din Frontul Al-Nosra", filiala siriană a rețelei teroriste Al-Qaida, a explicat pentru agenția de presă franceză Waddah Abed Rabbo, directorul cotidianului proguvernamental al-Watan. În opinia sa, "nu mai este treaba armatei siriene să lupte singură împotriva terorismului". "Trebuie ca lumea să reflecteze dacă înființarea a unui stat sau două teroriste este sau nu în favoarea sa", adaugă el, făcând aluzie la proclamarea de către SI a unui "califat" în Siria și în Irak și la intenția Frontului Al-Nosra de a crea "un emirat islamic" în nordul Siriei.
De la începerea revoltei împotriva lui Bachar al-Assad, în 2011, teritoriile aflate sub controlul regimului se reduc de la o zi la alta. În prezent, regimul sirian nu ar mai controla decât 22% din teritoriu, potrivit Observatorului Sirian pentru Drepturile Omului (OSDO), dar în teritoriile rămase sub control guvernamental este concentrată majoritatea populației.
Geograful francez Fabrice Balanche estimează că între 10% și 15% din populație locuiește în teritoriile controlate de SI, între 20% și 25% — în teritoriile căzute sub controlul Frontului Al-Nosra și al aliaților lor, între 5% și 10% — sub autoritatea milițiilor kurde și între 50% și 60% în regiunile controlate de regim.
"Divizarea Siriei este inevitabilă. Regimul vrea să controleze litoralul, cele două orașe din centrul țării, Hama și Homs, și capitala Damasc", a declarat sub rezerva anonimatului un om politic sirian apropiat regimului. "Liniile roșii fixate de autorități sunt rutele Damasc-Beirut și Damasc-Homs, precum și litoralul cu orașe precum Lattakia sau Tartus", adaugă el.
Nordul, estul și sudul țării sunt deja în mâinile rebelilor și ale jihadiștilor. Și, după eșecul ultimei ofensive din februarie pentru a stopa aprovizionarea rebelilor la Alep, armata este peste tot în defensivă, cu excepția orașului de coastă Qalamoun, la frontiera cu Libanul.
"Armata siriană a devenit astăzi o gardă pretoriană a cărei menire este să protejeze regimul", a apreciat un diplomat străin care vizitează cu regularitate Damascul. "În ceea ce-i privește pe responsabilii sirieni, sunt cu siguranță îngrijorați, dar nu disperați, pentru că sunt convinși că Iranul și Rusia nu-i vor lăsa de izbeliște", adaugă el.
Mai mulți experți estimează că schimbarea de strategie a fost inițiată de Teheran, care consideră că este mai bine să ai mai puține teritorii, dar să ții bine de ele. "Iranul a consiliat intens autoritățile siriene să accepte evidențele și să-și schimbe strategia, protejând doar zonele strategice", a declarat Haytham Manna, un veteran al opoziției.
Pentru Aram Nerguizian, expert în probleme militare la Centrul de Studii Strategice și Internaționale din SUA, "regimul pare să fi acceptat ideea de a securiza și de a apăra esențialul, cu cei 175.000 de militari de care dispune și în care sunt incluși armata, milițiile, Hezbollah și combatanții șiiți afgani". "În orice caz, nimic nu indică o apropiată prăbușire a regimului, mai ales dacă își schimbă strategia. Chiar dacă pentru unii poate părea demoralizantă, o strategie mai puțin ofensivă va consolida liniile de aprovizionare și va da o mai mare marjă de manevră conducerii sale", notează expertul.
"Pentru a supraviețui, regimul va trebui să-și revizuiască în jos pretențiile și să se concentreze pe axa Damasc-Homs-litoral", subliniază Thomas Pierret, expert în problemele Siriei. "Din punct de vedere militar, regimul își păstrează mijloacele de a controla pe termen lung jumătatea sud-vestică a țării, dar dacă înfrângerile vor continua, centrul țării ar putea deveni vulnerabil", apreciază Pierret.
Potrivit OSDO, 68.000 de mii de soldați au fost uciși de la începutul conflictului, care a făcut în total 220.000 de victime. În opinia lui Fabrice Balanche, "guvernul de la Damasc mai are încă de partea sa armata și sprijinul unei părți a populației. Ne îndreptăm către o divizare neoficială, pe linii ale frontului care nu sunt încă bătute în cuie".
