Norvegienii sunt între cei mai bogați și fericiți oameni din lume, dar mulți dintre ei se simt vinovați pentru viețile privilegiate pe care le au, iar cultura scandinavă reflectă din plin acest lucru, spune Elisabeth Oxfeldt, profesoară de literatură scandinavă la Universitatea din Oslo.
Oxfeldt spune că norvegienii bogați își pun din ce în ce mai mult în contrast viețile lor îmbelșugate cu cele ale oamenilor care luptă pentru supraviețuire. „Am văzut apariția unei narațiuni a vinovăției legate de viețile privilegiate ale oamenilor într-o lume în care alții suferă”, a spus profesoara, potrivit BBC.
Datorită rezervelor sale importante de petrol, cele mai mari din Europa după Rusia, Norvegia este una dintre cele mai bogate țări din lume. Puterea economică a Norvegiei este mai mare decât cea din SUA și aproape dublă față de Marea Britanie. Norvegia are chiar și excedent bugetar, ceea ce înseamnă că venitul național depășește cheltuielile, iar acest lucru chiar este o raritate, în condițiile în care cele mai multe mari națiuni se împrumută pentru a-și acoperi deficitele bugetare.
Ce a declanșat sentimentul de vinovăție în Norvegia
Profesoara Oxfeldt este expertă în modul în care cărțile scandinave, filmele și serialele TV reflectă cultura acestor vremuri și spune că aceste mijloace explorează vinovăția bogăției Norvegiei. „Analizând literatura, filmele și serialele contemporane, am constatat că există un contrast între sinele fericit, norocos sau privilegiat și „celălalt” care suferă și asta a provocat sentimente de vinovăție, neliniște, disconfort sau rușine. Nu toată lumea se simte vinovată, dar mulți se simt vinovați”, a spus Oxfeldt.
Scenele prezentate în serialele norvegiene recente includ membri ai „clasei privilegiate” care se bazează pe serviciile muncitorilor imigranți care locuiesc în subsolurile caselor lor sau femei care își dau seama că au atins egalitatea de gen la locul de muncă lăsându-și copiii în grija unor bone prost plătite venite din țări sărace.
Viața are obiceiul de a imita arta. În martie, guvernul norvegian a anunțat că a oprit acordarea de permise de muncă pentru muncitorii domestici, care locuiesc în casele angajatorilor și sunt plătiți prost.
Vinovăția poporului norvegian a fost stârnită și de o serie de persoane și organizații care s-au întrebat dacă bogăția Norvegiei se bazează pe practici etice.
În luna ianuarie, The Financial Times a publicat un material care a dezvăluit modul în care uleiul de pește obținut din pește întreg tocat, capturat în largul coastei Mauritaniei, a fost folosit ca hrană în fermele de somon din Norvegia. Peștele norvegian de crescătorie, care este vândut de marii comercianți din Europa, „dăunează securității alimentare în Africa de Vest”, se titrat publicația.
Grupul de presiune pentru mediu Feedback Global a subliniat că „apetitul vorace al industriei somonului norvegian pentru peștele sălbatic duce la pierderea mijloacelor de trai și la malnutriție în Africa de Vest, creând un nou tip de colonialism alimentar”.
În replică, guvernul norvegian a spus că dorește „să asigure furaje durabile” și lucrează pentru „utilizarea mai largă a materiilor prime locale durabile”.
Norvegia spune că dorește să facă tranziția către o economie verde, așa că asigurarea durabilității acvaculturii va fi esențială, iar sectorul petrolier va fi redus pentru a face loc unei așa-numite „schimbări ecologice”. Acest lucru ar trebui să asigure finanțare, tehnologie și forță de muncă pentru sectoarele maritim, de energie solară și eoliană offshore și producția de alge pentru alimente și medicamente.
Însă deocamdată acest lucru nu va fi suficient pentru a reduce la tăcere criticii vocali ai industriei petroliere profitabile din Norvegia. Activiștii de mediu se opun la continuarea activităților de foraj pentru petrol și gaze. Alți critici spun că Norvegia este mult prea dependentă de câștigurile substanțiale din petrol.
Norvegienii, bogați și fericiți
Pe de o parte, datorită bogăției bazate pe petrol și gaze, orele de lucru din Norvegia tind să fie mai scurte decât în majoritatea economiilor comparabile, drepturile lucrătorilor sunt mai multe și mai solide, iar sitemul de protecție socială este mai generos.
Deloc surprinzător, Norvegia este de mult timp una dintre cele mai fericite națiuni din lume, potrivit World Happiness Report. În prezent, se află pe locul șapte în acest clasament.
Dar, pe de altă parte „dependența totală a Norvegiei de câștigurile din petrol” a dus la un buget guvernamental excesiv de mare, un sector public umflat și o lipsă de forță de muncă care pune piedici sectorului privat, spune Børre Tosterud, investitor în domeniu hotelier. El crede că sistemul „nu este durabil”.
Norvegia a explorat întotdeauna mările și oceanele pentru a-și asigura traiul. Mările au fost o sursă de hrană și energie și un generator de bogăție timp de secole. Dar abia la sfârșitul anilor 1960 descoperirile de petrol și gaze au contribuit la schimbarea nivelului de trai al acestei națiuni care anterior a fost relativ subdezvoltată.
Majoritatea veniturilor mari din petrol ale Norvegiei au fost investite la nivel internațional de Norges Bank Investment Management, care face parte din banca centrală a Norvegiei. Principalul său fond de investiții, Government Pension Fund Global, cunoscut și sub numele de „fondul petrolului”, are active în valoare de aproximativ 19 miliarde de coroane (1,7 miliarde de dolari).
Veniturile din exporturile de petrol ale Norvegiei au crescut în urma invaziei Rusiei în Ucraina din 2022. Criticii susțin că țara profită de război sau că nu împarte suficient din câștigurile sale uriașe cu victimele care le-au provocat. Premierul Jonas Gahr Støre a respins aceste acuzații și a spus că Norvegia a putut furniza energie Europei într-o perioadă de criză. El a mai spus că Norvegia a fost unul dintre cei mai mari susținători financiari ai Ucrainei.
Jan Ludvig Andreassen, economist-șef la Eika Group, o asociație a băncilor independente norvegiene, spune că norvegienii „au devenit mult mai bogați decât ne așteptam”. Totuși, în același timp, el spune că după o perioadă de inflație puternică, cauzată parțial de o coroană slabă, care face ca bunurile și serviciile importate să fie scumpe, norvegienii obișnuiți nu se simt bogați.
Norvegia este, de asemenea, un important donator mondial de ajutor umanitar. „Cred că norvegienii contribuie generos la cauze umanitare”, a subliniat profesoara Oxfeldt.
Andreassen, însă, spune că donațiile Norvegiei „sunt mici în raport cu câștigurile suplimentare rezultate din război și suferință”.
Andreassen și Tosterud nu împărtășesc ideea profesoarei Oxfeldt potrivit căreia mulți norvegieni se simt vinovați. „Poate în unele cercuri, cum ar fi mișcarea ecologistă”, spune Andreassen. Iar Tosterud este și mai ferm: „Nu am niciun sentiment de vinovăție și nici nu cred că este larg răspândit în Norvegia”.
