Un om al străzii a moştenit 42.000 de euro, dar i-a pierdut în gară. Ce s-a întâmplat după: „Tremura de bucurie”
Publicat acum 3 ore si 7 minute
Nu este un loc uşor de găsit, explică jurnaliştii BBC News. Pierdută în pădurile Brandenburg, sub frunzele căzute ale copacilor, poate fi observată o porţiune de ciment de mărirea unui teren de tenis, cu o placă de metal în mijloc. Acesta era locul de lansare a rachetelor nucleare, rachete nucleare ce urmau să atingă ţinte din Europa de vest, precum Londra sau baze nucleare din estul Angliei.
Cu trei ani înaintea crizei rachetelor cubaneze, Uniunea Sovietică a amplasat arme nucleare pe pământ străin – în ceea ce era pe atunci Germania de Est. În respectivul loc, exista pe atunci o garnizoană cu 15.000 de oameni. Când Armata Roşie a plecat din Germania, în 1994, copacii şi-au "revendicat" pământul.
În anii `50, autorităţile au făcut eforturi uriaşe pentru a ascunde această bază de spionii din Vest. Baza nucleară, situată în apropiere satului Vogelsang, a fost atât de bine ascunsă, încât nu a ajuns în atenţia publicului larg. Însă agenţiile de spionaj din Germania de Vest, SUA, Marea Britanie şi Franţa ştiau destul de bine ce se petrecea în acel loc.
Potrivit unui raport întocmit de americani, baza a fost ridicată în 1959. În cazul crizei rachetelor cubaneze, sovieticii, confruntaţi cu dovezi clare despre existenţa armelor nucleare, au fost de acord să le mute. Dar situaţia bazei din Germania era mai puţin clară.
Pe 11 august 1960, CIA a redactat un raport numit „O posibilă bază de rachete nucleare Shyster în Germania de Est”.
"Utilizarea rachetelor Shyster de la baze din Germania de Est ar întâri capacitatea sovieticilor de a lovi ţinte NATO din Europa de Vest şi Anglia”, se arată în raport.
Potrivit unui studiu publicat în 2001, se pare că ar fi existat două baze nucleare ale sovieticilor în Germania de Est: una la Vogelsang şi alta la Fuerstenburg (la o distanţă de 20 de kilometru una de cealaltă). Fiecare bază ar fi adăpostit câte şase rachete nucleare.
Acum, locul din care terorarea nucleară s-ar fi putut dezlănţui în urmă cu numai câteva decenii este unul liniştit şi frumos. Natura şi-a recăpătat drepturile, dar nu a reuşit totuşi să acopere integral urmele bazei nucleare.
