Noua echipă guvernamentală este caracterizată în special prin continuitate, o reprezentare feminină mai importantă, dar și prin prezența euroscepticilor din propriul partid.
Chiar a doua zi după alegeri, Cameron a anunțat păstrarea titularilor portofoliilor-cheie, respectiv George Osborne la Finanțe, Theresa May la Interne, Michael Fallon la Apărare și Philip Hammond la Foreign Office.
Alte câteva nominalizări au fost anunțat în cursul weekendului, și anume Michael Gove la Justiție, Nicky Morgan a fost reconfirmat la Educație, în timp ce euroscepticul Mark Harper a fost desemnat șeful majorității parlamentare, în atribuțiile sale intrând respectarea disciplinei de vot.
În cursul zilei de luni, Cameron a repartizat încă vreo zece portofolii ministeriale, printre care și cele deținute de două femei, respectiv Amber Rudd la Energie și Mediu și Priti Patel la Muncă.
Excentricul primar al Londrei, Boris Johnson, care speră că într-o zi va prelua șefia Partidului Conservator, nu a primit niciun post de ministru, dar va participa totuși la unele ședințe de guvern.
Însă majoritatea absolută, dar fragilă câștigată în Camera Comunelor (331 de mandate din 650) îl obligă pe Cameron să trateze cu atenție relațiile cu deputații propriului partid, dar mai ales cu aripa eurosceptică a acestuia, ce arde de nerăbdare să vadă mai multe puteri transferate de la Bruxelles către Londra și agreează chiar ideea unei ieșiri a Marii Britanii din Uniunea Europeană.
După un mandat marcat de redresarea economiei după criza financiară, liderul conservator vrea acum să-și dedice energia ''restabilirii unui simț al justiției în societate'', după cum sugerează interviurile pe care le-a dat presei, și o revigorare economică în întreaga țară, mulți britanici simțind în continuare efectele crizei.
Dar principalul său mesaj este renegocierea raporturilor cu UE și organizarea până cel târziu în anul 2017 a referendumului prin care britanicii vor decide dacă mai vor să rămână în blocul comunitar. De altfel, liderul conservator a apreciat luni în fața presei că, prin votul lor de joia trecută, cetățenii i-au dat și un mandat pentru a purta o astfel de negociere, despre care a admis că va fi dificilă.
Cameron dorește în primul rând obținerea unui drept de veto asupra deciziilor comunitare de natură să afecteze interesele naționale britanice și diminuarea fluxului imigranților est-europeni în Marea Britanie, în special prin adoptarea unor măsuri care să restricționeze accesul acestora din urmă la sistemul britanic de asistență socială.
