Adoptat în 1967, Amendamentul 25 stabileşte ce se întâmplă în cazul în care preşedintele Statelor Unite nu îşi mai poate îndeplini atribuţiile şi clarifică faptul că vice-preşedintele este noul preşedinte, în cazul în care acesta din urmă moare în timpul mandatului, demisionează sau este înlăturat din funcţie.
Paragraful 3 al Amendamentului 25 dă preşedintelui posibilitatea de a transfera temporar şi voluntar, de exemplu din motive de sănătate, prerogativele funcţiei sale, tot către vice-preşedinte.
Vice-preşedintele (Mike Pence în actuala administraţie) devine preşedinte în exerciţiu după ce preşedintele trimite în acest sens o scrisoare către liderul Camerei Reprezentanţilor (funcţie deţinută de Nancy Pelosi, Partidul Democrat) şi către preşedintele 'pro tempore' al Senatului (Chuck Grassley, Partidul Republican, senator de Iowa).
Prin aceeaşi procedură, a scrisorii către liderii Congresului, preşedintele anunţă că incapacitatea sa a încetat şi că îşi reia prerogativele, iar preşedintele în exerciţiu redevine vicepreşedinte.
Amendamentul 25, aplicat doar de 2 preşedinţi în ultimii 40 de ani
În istoria recentă, amendamentul 25 a fost invocat doar în mandatele a doi preşedinţi, Ronald Reagan (în 1985) şi George Bush Jr (2002 şi 2007).
În ambele cazuri, preşedinţii au fost supuşi unor proceduri medicale şi şi-au delegat voluntar atribuţiile către vice-preşedinţi, pentru doar câteva ore.
Analiştii consideră însă că este improbabil ca Donald Trump să renunţe de bună voie la prerogative dacă starea sa de sănătate se va înrăutăţi.
Teoretic, în baza Paragrafului 4 al amendamentului 25, preşedintele poate fi lăsat fără puterile asociate funcţiei dacă vice-preşedintele şi majoritatea membrilor executivului american notifică liderii Congresului asupra faptului că Donald Trump nu îşi poate exercita mandatul.
Dar varianta aceasta este considerată chiar şi mai improbabilă de către analişti, care spun că alegătorii din baza electorală a lui Trump ar acuza imediat o "lovitură de stat".
