Havana eliberase deja aproximativ 3.000 de deţinuţi înaintea vizitei lui Benedict al XVI-lea, în 2012, şi aproximativ trei sute la o lună după cea a lui Ioan-Paul al II-lea, în anul 1998.
Printre beneficiarii acestei aministii se numără deţinuţi cu vârste de peste 60 de ani sau mai mici de 20 de ani fără antecedente penale, bolnavi cronici, femei, cei pentru care regimul de libertate condiţionată se încheie în 2016 şi străini, cărora ţara le garantează extrădarea.
Această măsură ţine cont de "natura faptelor pentru care ei au fost condamnaţi, de comportamentul lor în închisoare, de timpul pedepsei deja scurs şi de sănătatea lor", a transmis cotidianul Granma. În afară de câteva "excepţii umanitare", sunt reţinuţi în închisoare autorii de crime, violuri, acte de pedofilie, trafic de droguri, violenţe şi ameninţări la securitatea statului. Această decizie va intra în vigoare în şaptezeci şi două de ore.
Autorităţile nu au publicat cifrele privind numărul deţinuţilor de pe insulă din anul 2012. La acea vreme, populaţia din închisoare era estimată la 57.000 de persoane în două centre de detenţie.
După ani de tensiuni puternice, relaţiile între Biserică şi autorităţile cubaneze s-au relaxat în anii 2000, în urma vizitei Papei Ioan-Paul al II-lea. În 2010, cardinalul Jaime Ortega, şeful Bisericii cubaneze, a condus o mediere decisivă pentru eliberarea disidenţilor, deschizând un dialog cu autorităţile, care nu a mai fost de atunci întrerupt.
După eliberarea celor 53 de prizonieri în cadrul dezgheţării relaţiilor dintre Cuba şi SUA, nu mai există oficial deţinuţi politici în închisorile din ţară.
