Criza datoriilor europene. Efectul de domino al economiilor din zona Euro

Criza datoriilor publice continuă să reprezinte principala problemă a statelor din Europa. Liderii naţiunilor din Uniunea Europeană au încercat, în cadrul mai multor întâlniri în luna octombrie, să găsească o soluţie şi să oprească răspândirea crizei, informează BBC.

Trei ţări din zona Euro (în care se află 17 state) au primit împrumuturi pentru a evita intrarea în incapacitate de plată, dar criza datoriilor publice stăruie, provocând un efect de domino la nivelul ratingului de ţară pentru majoritatea naţiunilor afectate.

Datoria Greciei se ridică la aproximativ 340 de miliarde de euro. Din 2009, de când statul elen a recunoscut că se confruntă cu cea mai mare criză a datoriilor din istoria modernă, statele din zona Euro au aprobat un împrumut de 110 miliarde de euro şi au convenit asupra unui nou plan de finanţare, neaprobat încă, de aproximativ aceeaşi valoare.

Majoritatea analiştilor rămân sceptici cu privire la capacitatea Greciei de a-şi achita datoriile. Intrarea în incapacitate de plată, sau ieşirea Greciei din zona Euro, sunt teme care apar tot mai des în dezbateri. Falimentul statului elen va însemna o mare pierdere pentru băncile din Germania şi Franţa.

Băncile din Franţa sunt foarte vulnerabile din cauza situaţiei din Grecia, motiv pentru care acţiunile acestora au cunoscut pierderi importante pe piaţa bursieră.

Autorităţile franceze au anunţat că vor reduce cheltuielile publice cu până la 45 de miliarde de euro pe următorii trei ani.

După Grecia, Italia este următoarea problemă majoră pentru  zona Euro. Statul italian are cea mai mare datorie publică, iar creşterea economică este stagnantă.

În vara acestui an, Italia s-a împrumutat cu dobânzi record, ceea ce a subliniat nevoia de a reduce cheltuielile bugetare. Guvernul de la Roma a realizat un program de austeritate pentru a economisi aproximativ 60 de miliarde de euro, având ca obiectiv stabilizarea bugetului până în 2013.

Italia are avantajul că datorează mai mulţi bani cetăţenilor decât investitorilor străini, totuşi, dacă ar avea nevoie de un împrumut similar celui acordat Greciei, majoritatea analiştilor consideră că zona Euro (în special Germania) nu şi-ar permite acest împrumut.

Spania se confruntă cu cea mai mare rată a şomajului dintre toate statele din zona Euro. Criza imobiliară s-a transformat în datorii imense. Împrumuturile noi au fost făcute cu dobânzo costisitoare, iar guvernul a fost nevoit să ia mai multe măsuri de austeritate pentru a-şi ţine sub control finanţele.

Asemenea Italiei, salvarea Spaniei cu ajutorul banilor acordaţi de zona Euro nu este un plan realist. Cea mai bună cale de acţiune este, din această perspectivă, asistenţa din zona Euro pentru coborârea dobânzilor.

În cazul Portugaliei, a existat varianta unui împrumut, statul iberic fiind al treilea membru al zonei Euro care a primit acest ajutor.

Guvernul a căzut după ce nu a reuşit să introducă măsurile de austeritate cerute de acordul pentru împrumut, noul guvern asigurând aplicarea acestora.

Problema Portugaliei este o economie în continuă scădere, care pune presiune asupra bugetului.

După colapsul sistemului bancar din Irlanda, cele mai mari bănci ale ţării au fost preluate de autorităţile centrale şi recapitalizate.

Irlanda a primit un împrumut de 85 de miliarde de la FMI şi statele din zona Euro. După aprobarea celui mai dur buget din istoria ţării, reprezentanţii FMI au apreciat că Irlanda dă semne de redresare, indicând că ce a fost mai rău a trecut.

Strâns legată de situaţia din Irlanda, Marea Britanie se confruntă cu o vulnerabilitate crescută a băncilor în legătură cu datoria irlandeză.

În timp ce alte state membre ale zonei Euro sunt puternic afectate de criza datoriilor, Marea Britanie este privită ca una dintre cele mai sigure ţări pentru investiţii.

Deşi a anunţat cele mai mari reduceri de cheltuieli bugetare de la ultimul război mondial, deficitul bugetar al Marii Britanii prezintă motive de îngrijorare. La 10,3% din PIB, anul trecut, acesta este de trei ori mai mare decât cel al Germaniei.

Problema principală a Germaniei este faptul că majoritatea vecinilor săi nu au bani.

Spre deosebire de alte state din zona Euro, Germania s-a bucurat de o creştere economică importantă (produsul intern brut a crescut cu 3,6 % în 2010), rata şomajului este mai scăzută decât la începutul crizei în 2008, iar guvernul intenţionează să reducă deficitul bugetar cu 80 de miliarde de euro până în 2014.

Băncile germane sunt, asemenea celor franceze, foarte vulnerabile la situaţia Greciei, astfel, dacă statul elen intră în incapacitate de plată, Germania va fi obligată să îşi salveze băncile cu ajutorul unui împrumut.

Germania este, de asemenea, principalul finanţator în cadrul împrumuturilor acordate statelor din zona Euro.