Lămpile nu se sting încă în toată Europa. Dar ele se estompează în umbra Rusiei. Odată cu invazia Ucrainei, piețele energetice se fracturează acum, crescând perspectiva nu doar a prețurilor ridicate, ci și a unor reduceri efective.
Ca răspuns la invazie, SUA, Uniunea Europeană și alți aliați duc o formă surprinzător de coerentă și agresivă de război financiar, informează un studiu nal cotidianului Bloomberg. Accesul Rusiei la capital, împreună cu numeroase bunuri și servicii, a fost sever îngrădit atât de sancțiunile oficiale, cât și de autosancționarea firmelor străine.
Aceasta include componenta economică a Rusiei: exporturile de energie. Milioane de barili de petrol rusesc la prețuri reduse nu găsesc cumpărători. Iar companiile petroliere occidentale, inclusiv BP Plc și (gasp) Exxon Mobil Corp., renunță la investițiile de mai multe miliarde de dolari în țară.
Dislocarea și dezordinea totală sunt evidente, țițeiul Brent depășind 135 de dolari pe baril la un moment dat în acest weekend, chiar dacă reducerea la țițeiul Urals a explodat.
Pentru mulți dintre noi, cea mai apropiată comparație este embargoul aplicat petrolului din Irak și Kuweit-ul ocupat în 1990, care a dus la dublarea prețurilor la benzină în câteva săptămâni. Totuși, acel episod a fost relativ scurt și s-a întâmplat într-un moment în care stocurile de petrol erau mari și Arabia Saudită era gata să compenseze deficitele.
Rusia este un exportator mai mare de petrol și gaze (precum și metale, cărbune și cereale). Și Arabia Saudită și restul OPEC+ par să prefere acum să riște tulburări economice globale decât să-și supere partenerul de la Moscova. Ne aflăm aici pe un teritoriu profund necunoscut.
O mare diferență se referă la timp. Atacul Rusiei asupra Ucrainei reprezintă un război mai larg asupra ordinii internaționale de către o putere nucleară care se întinde pe două continente.
Probabil că a dat o lovitură fatală comerțului cu energie cu Europa, care a îndurat Războiul Rece, haosul post-sovietic și conflictele anterioare cu președintele Vladimir Putin.
Un summit european de la sfârșitul acestei săptămâni va discuta propuneri extraordinar de ambițioase de a rupe relația complet – iar Rusia amenință acum că o va face prima.
La aceasta se adaugă imperativul ca țările să își decarbonizeze sistemele energetice în fața schimbărilor climatice. UE are deja obiective net zero care implică o reducere drastică a importurilor de energie din Rusia în timp.
Atacul asupra Ucrainei schimbă prioritățile. Energia pe bază de cărbune, de exemplu, va reveni probabil pe termen scurt pentru a ajuta la compensarea importurilor de gaze costisitoare sau absente. Dar oricine se gândește că acest lucru ar semnifica sfârșitul ambițiilor UE în materie de climă poate nu știe că există un război.
Exigențele de astăzi, deși cer unele compromisuri cu privire la emisii, adaugă și o dimensiune presantă de securitate care întărește impulsul ecologic. A devenit pur și simplu nerealist să mai legăm soarta Europei de exporturile rusești de energie.
În unele privințe, prețurile ridicate și volatile ale combustibililor fosili reprezintă un avantaj pentru alternative precum energia regenerabilă. Cu toate acestea, haosul de astăzi prefigurează și probleme pentru tehnologia curată.
Întregul sistem energetic este un produs al unei ere a globalizării care a început la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial și s-a extins la sfârșitul Războiului Rece.
Diversificarea lanțurilor de aprovizionare cu petrol și gaze, care leagă chiar și adversarii, a menținut prețurile remarcabil de stabile și accesibile în cea mai mare parte a timpului. Pentru lucruri precum energia regenerabilă și bateriile, transferurile de tehnologie și producția chinezească alături de subvenții în alte părți au provocat o scădere bruscă a costurilor.
Cu ani înainte de atacul Rusiei, globalizarea în general și în special pe piețele energetice a fost atacată. Agenda de „dominanță energetică” a fostului președinte Donald Trump a legat în mod explicit exporturile de petrol și gaze din SUA cu influența geopolitică.
Energia de toate tipurile a fost proeminentă în războiul său comercial cu China. Președintele Joe Biden poate să nu fie un susținător al fraudei libertății, dar cu siguranță și-a prezentat politica industrială ecologică ca o armă în aceeași confruntare.
La rândul său, China a lucrat asiduu pentru a construi poziții de lider în mai multe domenii ale tehnologiei curate și, cu un ochi precaut asupra Ucrainei, avertizează împotriva creării unei versiuni Pacifice a NATO.
Între timp, ministrul german al economiei Robert Habeck a vorbit despre „nevoia de a investi în suveranitatea noastră energetică”.
Logica de bază aici se întinde probabil până la criza financiară din 2008 și amploarea guvernelor în încercarea de a o atenua. După cum ClearView Energy Partners, o firmă de analiză din Washington, a concluzionat într-un raport vara trecută:
În măsura în care stimulentele fiscale promovează protecționismul, recentul val de cheltuieli pentru redresarea ecologică ar putea transforma războiul comercial predominant într-un război comercial cu carbon.
Rusia a suferit întotdeauna să piardă mai mult decât majoritatea dacă aceste tarife devin banale. Și asta a fost înainte să ofere Occidentului un motiv suplimentar să-l izoleze.
Cu toate acestea, tarifele, ca și sancțiunile, sunt arme de distrugere reciprocă. Întreruperea petrolului și gazelor rusești, oficial sau nu, este în mod evident inflaționist pentru costurile energiei.
Dar deglobalizarea va face același lucru pentru a curăța tehnologia, sau cel puțin părțile mai dure din ea. E cazul nichelului, un ingredient esențial în multe tehnologii de baterii, pentru care Rusia este un furnizor important.
O lecție reînvățată anul trecut este că creșterea cererii combinată cu întreruperea ofertei are ca rezultat inflația.
Suntem pregătiți într-un moment în care guvernele își propun să-și reconstruiască radical economiile pentru a aborda schimbările climatice – chiar dacă comerțul internațional cu mărfuri energetice și tehnologie se rup. Pe drumul spre tranziție, ne-am împiedicat cumva de partiția energetică.
