La începutul verii trecute, Martha Mills era o adolescentă de 13 ani care îşi ocupa timpul firesc, alături de prieteni, făcând filmuleţe haioase cu telefonul, citind, memorând versurile cântecelor preferate. Se gândea intens dacă să devină scriitor, inginer sau regizor. Viitorul său era plin de planuri şi promisiuni.
A plecat alături de părinţi într-o vacanţă idilică în zona Parcului Naţional Snowdonia din Ţara Galilor (UK). Iar de acolo i s-a tras sfârşitul.
"Ceea ce urmează este povestea a cum a fost lăsată Martha să moară şi ce se poate întâmplă când ai încredere oarbă în medici", povesteşte Merope Mills, mama adolescentei pentru The Guardian.
"Indiferent de câte ori mi-am zis că era treaba doctorilor să aibă grijă de fiica mea, ştiu în adâncul sufletului că dacă aş fi acţionat diferit, acum ar fi încă în viaţă", spune mama îndurerată.
Ce s-a întâmplat?
Aşadar ajunseseră în vacanţă într-o zonă mirifică şi chiar a doua zi de la sosire au închiriat biciclete pentru a face un tur al locului. Martha mergea încet, ca de obicei, dar la un moment dat, pe o falie nisipoasă, s-a dezechilibrat şi a căzut. A stat câteva momente să-şi tragă sufletul, apoi pentru că nu se simţea bine a mers cu părinţii la o mică unitate de urgenţe medicale.
Când şi-a ridicat tricoul la examenul medical fetiţa prezenta în zona abdominală o urmă de forma unui inel roşu. Nu existau zgârieturi sau sânge, doar acea urmă în formă de O, deoarece aterizase cu întreaga greutate pe unul din capetele ghidonului.
Asistenta medicală care a examinat-o a sunat un medic şi i-a explicat situaţia. Acesta a spus că nu este necesar să o vadă şi el, că probabil este vorba de o leziune internă, şi i-a recomandat să ia Paracetamol.
"M-am gândit dacă să insist asupra unui control medical mai amănunţit, dar am renunţat şi ne-am întors la cabana pe care o închiriasem", povesteşte mama adolescentei.
Peste noaptei Marthei i s-a făcut tot mai rău, aşa că au mers la un spital în Aberystwyth. Medicii au acceptat să o ţină peste noapte şi să ruleze câteva analize. Familia tinerei încă spera că e ceva banal, dar diagnosticul de leziune a pancreasului le-a întrerupt vacanţa definitiv.
"Am ştiut imediat că e vorba de o leziune serioasă, dar am avut încredere absolută în sistemul medical", îşi aminteşte mama.
Martha a fost dusă cu elicopterul la Spitalul Universitar din Cardiff unde a stat în terapie intensivă cîteva zile, apoi a fost transferată la King’s College Hospital din Londra, unul din cele trei centre din UK specializate în traumele pancreatice ale copiilor.
Adolescenta a ajuns într-un salon echipat cu aparatură de ultimă oră, unde veneau pacienţi din întreaga lume. Părinţii au primit în repetate rânduri asigurări că se află în cel mai bun loc cu putinţă pentru tratamentului copilului lor. "Suntem norocoşi să fim aici" şi-au spus ei nu o dată. Numai că pentru Martha nu a fost un noroc.
Tratamentul unei leziuni de pancreas "e doar o chestiune de timp şi răbdare" i-au asigurat medicii pe părinţii care au făcut cu schimbul pentru a fi, 24 de ore din 24, alături de fiica lor.
Şi totul părea în regulă până când în weekendul din 21-22 august copila a început să aibă febră. Doctorii i-au prescris antibiotic şi i-au asigurat pe părinţi că în 72 de ore totul va fi bine.
Fetiţei începuse să îi fie frică. Ce se întâmplă dacă medicamentele nu funcţionează?, a întrebat ea. Vor funcţiona au asigurat-o părinţii care se aşteptau la unele infecţii pe termen scurt.
După trei zile febra era tot acolo şi, mai rău, Martha a început să săngereze prin perfuziile din braţe şi tuburile din abdomen.
”Nu vă uitaţi la explicaţii pe internet. Aveţi încredere în doctori, ei ştiu ce fac”
În fapt, copila făcuse septicemie şi ar fi trebuit dusă la terapie intensivă. Şi deşi medicii ştiau diagnosticul, părinţilor le-au spus că e vorba de o infecţie si atât. După o săptămână părinţii au început să se teamă de un şoc septic şi au încercat să vorbească cu diverşi medici, mai ales că începea weekendul şi personalul medical era mai puţin.
”Nu vă uitaţi la explicaţii pe internet, doar o să vă îngrijoraţi mai mult. Aveţi încredere în doctori, ei ştiu ce fac.”, i-a spus una din asistente mamei. Era duminică după amiază. Martha dezvoltase şi o erupţie cutanată, semn clar de septicemie. Unul din medicii curanţi sunaţi acasă a refuzat să vină, estimţnd că nu e aşa de gravă situaţia.
Peste noapte starea copilei s-a înrăutăţit şi mai mult şi abia atunci au dus-o la terapie intensivă. Şi abia după noi analize de sânge medicii au realizat cu adevărat gravitatea situaţiei. Prea târziu însă. Marţi dimineaţă Martha a pierdut lupta cu boala şi, mai ales, nonşalanţa din sistemul medical.
Spitalul şi-a cerut scuze dar şi-a ţinut echipa juridică aproape.
"Cum ar putea ei să înţeleagă consecinţele cu adevărat? Vieţile lor continuă pe cînd a mea s-a oprit. Nu pot să nu mă gândesc că moartea ei putea fi evitată", spune mama, îndurerată care priveşte înapoi cu regretul a fi eşuat în a-şi salva propriul copil.
"Viaţa după moartea propriului copil e ca şi cum ai trăi pe o insulă, separat de pământul unde trăiesc 'oamenii normali'. Vrei atât de mult să revii acolo dar nu mai poţi vreodată. Eşti blocat pe insulă pentru totdeauna.".
