Comisia de la Veneția recomandă ca puterea curților constituționale de a anula alegeri să fie limitată la cazuri și circumstanțe excepționale și să fie reglementată explicit și clar. Comisia a publicat un raport cu privire la anularea alegerilor prezidențiale din România din 2024.
Raportul urgent, redactat pe baza observaţiilor raportorilor, a fost emis pe 27 ianuarie conform articolului 14a al Regulamentului interior revizuit al Comisiei, aprobat de aceasta în Sesiunea Plenară din 14-15 martie.
Printr-o scrisoare din 13 decembrie 2024, Theodoros Rousopoulos, preşedintele Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, a solicitat un raport urgent Comisiei de la Veneţia cu privire la întrebarea următoare: În ce condiţii şi potrivit căror norme juridice o curte constituţională poate invalida alegeri, pornind de la recentul caz din România?
În raportul publicat pe site-ul său la 18 martie, Comisia de la Veneţia formulează următoarele recomandări cheie:
A. Deciziile de anulare a rezultatelor alegerilor ar trebui să fie luate de cel mai înalt organism electoral, iar astfel de decizii ar trebui să poată fi revizuite de către cel mai înalt organism judiciar, de către Curtea Constituţională sau de către o curte electorală specializată atunci când există un astfel de organism judiciar.
B. Puterea curţilor constituţionale de a invalida alegerile ex officio - dacă există - ar trebui să fie limitată la circumstanţe excepţionale şi reglementată în mod clar.
C. Anularea unei părţi a alegerilor sau a alegerilor în ansamblu poate fi permisă numai în circumstanţe foarte excepţionale ca ultima ratio şi cu condiţia ca neregulile din procesul electoral să fi putut afecta rezultatul votului.
D. Procesul decizional referitor la rezultatele alegerilor trebuie să fie însoţit de garanţii adecvate şi suficiente care să asigure, în special, o procedură echitabilă şi obiectivă şi o decizie suficient de motivată, bazată pe fapte clar stabilite care dovedesc nereguli atât de însemnate, încât ar fi putut influenţa rezultatul alegerilor; părţile afectate trebuie să aibă posibilitatea de a-şi prezenta punctele de vedere şi dovezile, iar puterea discreţionară a judecătorului care examinează chestiunile electorale ar trebui să fie ghidată şi limitată de condiţii prevăzute de lege; deciziile trebuie luate în termene rezonabile;
E. Ar trebui să fie posibilă contestarea rezultatelor alegerilor pe baza încălcării drepturilor, libertăţilor şi intereselor electorale de către stat, actori electorali interesaţi publici şi privaţi, precum şi pe baza influenţei media, în special a reţelelor sociale, inclusiv a celor sponsorizate şi finanţate din străinătate.
F. Statele ar trebui să reglementeze consecinţele distorsiunilor informaţionale, atacurilor cibernetice şi altor ameninţări digitale la adresa integrităţii alegerilor; candidaţilor şi partidelor trebuie să li se acorde acces just şi echitabil la media online, şi ar trebui implementate reglementări pentru a asigura că sistemele de inteligenţă artificială ale intermediarilor Internetului nu favorizează anumite partide sau anumiţi candidaţi în detrimentul altora.
G. Regulile generale de finanţare şi transparenţă de campanie ar trebui să se aplice campaniilor online care utilizează platforme de social media; statele ar trebui, de asemenea, să reglementeze că publicitatea electorala online trebuie să fie identificată ca atare şi să fie transparentă, şi ca platformelor de social media să li se ceară să dezvăluie date despre publicitatea politică şi sponsorii lor.
