De profesie economist, Stoltenberg, în vârstă de 55 de ani, nu a avut o înclinaţie specială pentru problemele de apărare şi de securitate, dar cei 10 ani în care s-a aflat la conducerea mai multor guverne din Norvegia i-au consolidat reputaţia pe scena internaţională, dar şi abilităţile de negociator.
Primul secretar general al NATO provenit dintr-o ţară având frontieră cu Rusia, politicianul laburist a avut relaţii bune cu Vladimir Putin şi Dmitri Medvedev. Sub conducerea lor, cele două ţări au încheiat acorduri marcante privind delimitarea frontierei maritime şi eliminarea vizelor pentru populaţia de la frontieră.
Preluarea funcţiei de către Stoltenberg, miercuri, are loc în timp ce Alianţa Nord-Atlantică şi Rusia traversează cea mai gravă criză de la sfârşitul Războiului Rece din cauza problemei ucrainene.
"Este foarte dificil de anticipat modul în care se va comporta el în această funcţie, având în vedere trecutul mai degrabă pozitiv cu Moscova", apreciază Vivien Pertusot, expert la Institutul francez pentru relaţii internaţionale (Ifri) de la Bruxelles.
"El a fost extrem de tăcut în ultimele luni, de la anunţul nominalizării sale. Va adopta o atitudine suficient de fermă, apropiată de cea a (predecesorului său, danezul Anders Fogh) Rasmussen, sau dimpotrivă va fi un actor al împăcării?", se întreabă el.
În pofida unei actualităţi geopolitice tulbure în Ucraina, Siria, Libia sau Afganistan, tot atâtea teatre care interesează NATO, Stoltenberg a păstrat o tăcere aproape totală.
El a mărturisit că "va continua ca şi înainte (relaţiile cu Rusia), nu există alternativă".
În tinereţe, Jens Stoltenberg a participat la manifestaţii împotriva NATO şi a Comunităţii Europene, însă ulterior a devenit un susţinător al acestor organizaţii.
El a participat în adolescenţă la manifestaţiile vizând ambasada SUA, în semn de protest faţă de bombardamentul lansat de aviaţia americană asupra oraşului Hai Phong, din Vietnam, în 1973.
În 1985, el a preluat conducerea tineretului laburist, care milita atunci pentru ieşirea Norvegiei din NATO, însă, ulterior, formaţiunea condusă de Jens Stoltenberg a devenit o susţinătoare a Alianţei Nord-Atlantice.
"Cel mai probabil, ideile sale radicale s-au pierdut odată cu trecerea timpului, dar nu au dispărut total", nota cotidianul The Wall Street Journal, într-un editorial publicat în cursul acestei săptămâni.
În calitate de ministru, Jens Stoltenberg a protestat faţă de testele nucleare realizate de Franţa în Moruroa, în Oceanul Pacific, participând la un protest cu bicicleta pe traseul Oslo-Paris, în 1995, reaminteşte The Wall Street Journal.
Un negociator experimentat
Născut într-o familie cu vastă experienţă politică - tatăl său a fost minstru al Apărării, iar ulterior ministru de Externe, în timp ce mama sa fost secretar de Stat - Jens Stoltenberg, căsătorit şi tatăl a doi copii, s-a dedicat, la rândul său, carierei politice.
Deputat în 1991, ministru al Energiei, iar ulterior de Finanţe, Jens Stoltenberg a devenit în 2000, la 41 de ani, cel mai tânăr premier norvegian. A ocupat postul temporar, dar a revenit la conducerea Guvernului norvegian în octombrie 2005 şi s-a aflat în această funcţie până în octombrie anul trecut.
Sub conducerea sa, Guvernul norvegian a decis participarea la războiul din Afganistan şi la bombardamentele împotriva Libiei.
Ţară cu o tradiţie pacifistă, Norvegia este, graţie bogăţiilor petroliere de care dispune, unul dintre puţinii membri ai Alianţei care a decis creşterea bugetului alocat armatei, în timp ce alţi aliaţi au fost nevoiţi să reducă aceste cheltuieli, pe fondul crizei economice.
Foarte popular în Norvegia, Stoltenberg a impresionat după ce a pledat pentru "mai multă democraţie" şi "mai multă toleranţă" în urma atacului extremist comis de Anders Behring Breivik, care ucis 77 de persoane la 22 iulie 2011.
Negociator experimentat, Jens Stoltenberg este un susţinător al compromisului, astfel că unii dintre apropiaţii săi i-au reproşat că evită conflictul. "Nimeni nu poate vedea în Jens Stoltenberg un adept al forţei în politica de securitate", afirmă Gunnar Stavrum, analist la cotidianul online Nettavisen. El consideră că "alegerea lui Jens Stoltenberg arată că, într-o perioadă de intensificare a conflictelor internaţionale, marile puteri din NATO susţin un secretar general dispus la compromis".
Potrivit presei norvegiene, cancelarul german Angela Merkel a fost cea care a propus candidatura lui la NATO, susţinută rapid de preşedintele american Barack Obama.
