Peter Piot avea 27 de ani când, în 1976, un pilot de linie a adus la laboratorul său din Anvers, Belgia, o probă de sânge de la o măicuţă care decedase din cauza unei boli misterioase, în Yambuku, o localitate mică în partea de nord a Zairului (acum Republica Democrată Congo).
CITEŞTE AICI INTERVIUL COMPLET CU PETER PIOT
"Nu aveam idee cât de periculos poate virusul. Purtam doar halatele noastre albe şi mănuşile de protecţie", a declarat Peter Piot.
Pentru a stabili natura virusului, cercetătorii l-au izolat de sânge şi l-au injectat unor şoareci. "Câteva zile nu s-a întâmplat nimic, şi am început să credem că proba de sânge a fost compromisă din cauză că nu a fost ţinută la temperaturi scăzute. Apoi, şoarecii au început să moară unul câte unul, şi atunci ne-am dat seama că avem de-a face cu ceva mortal", a mai spus acesta.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii le-a cerut să transporte probele într-un laborator din Anglia, însă şeful lui Piot a refuzat. In timpul cercetărilor, o eprubetă s-a spart, dar, din fericire, nimeni nu s-a îmbolnăvit.
Oamenii din echipa lui Piot au ajuns la concluzia că virusul este asemănător celui descoperit într-un laborator din Marburg, Germania, care a provocat moartea unor laboranţi, în anii '60. Când expertii, cu ajutorul colegilor din SUA, au stabilit că nu-i vorba de virusul Marburg, ci de altul, sute de oameni muriseră deja în satul Yambuku şi regiunile înconjurătoare.
Piot s-a aflat printre primii oameni de ştiinţă care au sosit în Yambuku. Acolo a aflat chiar de la bolnavi detalii despre cum se manifestă boala provocată de acest virus mortal.
Piot le-a spus jurnaliştilor că, până de curând, nu şi-a imaginat că Ebola reprezintă o ameninţare atât de mare, deoarece epidemiile au fost întotdeauna de scurtă durată şi izolate.
"In luna iunie a acestui an mi-am dat seama că este ceva complet diferit la această epidemie. Tot atunci, organizaţia Medici fără Frontiere a dat alarma", a afirmat acesta.
Peter Piot este convins că virusul nu va suferi mutaţii, astfel încât să se transmită de la om la om, pe calea aerului. Însă afirmă că s-ar putea produce o mutaţie care să permită bolnavilor să trăiască mai multe zile şi, implicit, să afecteze mai multe persoane.
