Problema este una mai veche, dezastrul ecologic începând în anii '80, atunci când zona a fost rapid industrializată.
În prezent, peste 1.500 de fabrici se găsesc în Bazinul Bandung, centrul tradiţional al industriei textile din Indonezia. Zilnic, acestea aruncă 280 de tone de deşeuri în Citarum.
Pentru milioane de indonezieni, râul este singura sursă de apă, iar poluarea sa le pune viaţa în pericol.
În 2010, autorităţile au decis să facă o prioritate naţională din curăţarea râului Citarum. În acest scop, a fost lansat un proiect de reabilitare pe 15 ani, în valoare de 3,5 miliarde de dolari. Din această sumă, 500 de milioane de dolari au venit din partea Asian Development Bank.
Un reprezentant al băncii, Thomas Panella, recunoaşte că situaţia este departe de a se fi îmunătăţit în ultimii doi ani.
„În acest moment, nu s-au îmbunătăţit foarte mult, pentru că am avut puţin timp la dispoziţie în care să rezolvăm problemele cu poluarea. Avem nevoie de o viziune pe termen lung”, a declarat Panella pentru France-Presse.
Jurnaliştii de la AFP au vizitat satul Sukamaju, situat nu departe de Bandung, capitala provinciei West Java. ceea ce au găsit nu a fost deloc plăcut.
Noor este o localnică de 40 de ani, căreia, în ultimele şase luni, i-au apărut mai multe semne pe mâini, în urma folosirii apei din Citarum.
„Când am avut primele mâncărimi, se întâmpla mereu după ce foloseam apa din râu. Asta se întâmplă pentru că apa este contaminată. Vina este a fabricilor. Nu ştiu ce boală este aceasta, dar nici nu am bani pentru a merge la un doctor”, a spus femeia.
De asemenea, apa cu gunoi este o problemă pentru hrana oamenilor. Multe culturi de orez au fost distruse, ca să nu mai amintim de peştii morţi care plutesc la suprafaţă.
„Culoarea apei se schimbă la fiecare două ore, în funcţie de coloranţii folosiţi în fabrici, iar asta are un impact direct asupra calităţii orezului. În ultima vreme, producţia s-a redus cu 50% din recolta normală”, a explicat Deni Riswandani, un fermier care încearcă să strângă cât mai mulţi oameni pentru a fi compensaţi de autorităţi.
„În mod normal, fabricile nu pot arunca deşeuri în apă fără a le trata. În teorie, există pedepse foarte grele pentru asta, dar guvernul se preface în continuare că organizează controale regulate. Însă nimic nu se schimbă”, a adăugat Riswandani.
Studiile recente arată că râul conţine mercur, plumb, zinc şi crom, care pot produce cancer, probleme la diverse organe, afectează nou născuţii şi copiii şi chiar pot duce la decese.
Windya Wardhani, şefa biroului pentru mediu al provinciei West Java, recunoaşte existenţa acestor probleme: „Practicăm un control intens şi cred că, odată cu trecerea timpului, fabricile vor ajunge să respecte regulile. Dar, probabil, acest lucru nu se va întâmpla în fiecare zi. În apele râului Citarum sunt metale grele şi sedimente. Cel mai probabil, de la fabrici, pentru că metalele grele nu se găsesc în gunoiul obişnuit”.
Reprezentanţii producătorilor de textile se apără spunând că doar 20-25% din poluarea râului se întâmplă din cauza fabricilor.
„Râul este poluat în special cu deşeuri casnice şi din plastic. Este nedrept ca totul să fie pus pe umerii noştri. Este uşor să ţii socoteala numărului de fabrici, dar cine îi numără pe oamenii care trăiesc în apropierea râului şi aruncă diverse deşeuri în el?”, a spus Kevin Hartanto.
