Ce urmează pentru Italia, Uniunea Europeană, după demisia lui Silvio Berlusconi

Scandalurile, procesele, greșelile diplomatice și un lung istoric de proastă gestionare a situației economice nu au fost suficiente pentru a-l determina pe primul ministru al Italiei să demisioneze. După ce a pierdut, luni, majoritatea în Parlamentul Italiei, Silvio Berlusconi l-a anunțat pe președintele Giorgio Napolitano că va demisiona după aprobarea proiectului de buget pe 2012.

Conform unei analize Bloomberg, demisia premierului italian este o mutare care nu ar trebui să întârzie. Comentariile lui Berlusconi din cadrul întâlnirii G20 de la Cannes au adus criza financiară europeană într-o nouă etapă, mult mai serioasă.

În timp ce piețele, care sufereau din cauza incertitudinii din zona Euro, au avut de suferit din cauza dubiilor cu privire la capacitatea guvernului italian de a gestiona criza datoriei publice, Berlusconi a acceptat monitorizarea FMI, dar a refuzat un împrumut, spunând că Italia nu are nevoie de așa ceva. ”Italia nu simte criza (...) restaurantele sunt pline” susținea primul ministru al Italiei.

În contextul unei crize de încredere, declarațiile lui Berlusconi au distrus și ultima fărâmă de credibilitate a premierului italian, creditorii considerând datoria italiană a fi la fel de periculoasă ca cea a Greciei, Portugaliei sau Irlandei în momentul în care acestea au avut nevoie de împrumuturi de la FMI și Uniunea Europeană.

Reacțiile nu s-au lăsat așteptate. După anunţul demisiei lui Berlusconi euro a crescut faţă de dolar şi bursa din New York a încheiat în creştere

Una dintre soluțiile pe care ar putea să le adopte Italia este un guvern tehnocrat. Mario Monti, fost comisar al Uniunii Europene, este cea mai indicată persoană pentru conducerea unui executiv non-politic, care să vegheze la aplicarea măsurilor pentru stabilizarea fiscală, măsuri acceptate de Berlusconi, dar pe care guvernul condus de acesta nu a reușit să le treacă prin Parlament.

Datoria publică Italiei a ajuns la 120 % din PIB, un procent foarte ridicat, dar car nu împinge guvernul în insolvență. Cu o conducere competentă, guvernul italian ar putea să redreseze situația, fiind într-o poziție mult mai bună decât Grecia sau Portugalia. Totuși, dat fiind faptul că Italia are cea de-a treia economie din zona Euro, colapsul financiar din peninsulă ar însemna cea mai grea lovitură primită de economia globală și ar veni într-un moment de fragilitate maximă, când capacitatea guvernelor de a reacționa este mult diminuată.

De asemenea, zona Euro încă nu are un răspuns credibil la întrebarea pusă de criza financiară. Liderii eruopeni încă nu au decis ce vor face dacă Grecia și Portugalia vor intra în incapacitate de plată, iar pentru recapitalizarea băncilor și asigurarea unei stabilități financiare pentru guvernele europene este nevoie de 3.000 de milioane de euro.

În acest context, faptul că președintele Franței, Nicolas Sarkozy, i-a transmis cancelarului Germaniei că țări ca Grecia ar putea să iasă din zona Euro, pune la îndoială determinarea liderilor europeni pentru a salva moneda UE.

Citeşte şi Economia Italiei, în pragul colapsului. Datoria ţării a ajuns la 1.800 miliarde de euro.