CE şi mai ales DE CE se întâmplă în Turcia? Scurtă analiză a cauzelor şi efectelor din regiune

Ceea ce a început săptămâna trecută, ca o mică manifestaţie ecologistă, cu câteva sute de persoane protestând împotiva demolării unui parc din centrul Istanbulului, s-a transformat în cea mai dificilă situaţie cu care regimul premierului Recep Tayyip Erdoğan este forţat să se confrunte.

Demonstraţiile de amploare au intrat azi în a cincea zi de proteste consecutive, cu mii de oameni ieşind în Piaţa Taksim, strigându-şi furia faţă de autoritatea tot mai mare a guvernului condus de Erdogan.

Între timp, premierul de la Ankara a încercat să denunţe demonstraţiile, catalogându-i pe protestatari ca fiind doar o minoritate anti-islamistă, care încearcă să abată Turcia de la prosperitate economică din zona Orientului Mijlociu.

Cine sunt protestatarii?

Este destul de dificil de identificat o organizaţie politică sau socială care organizează aceste evenimente, având în vedere că acum se discută de zeci de mii de protestatari, din mai multe oraşe. Cei mai mulţi dintre aceştia, după cum relatează AP, sunt turci nativi, care sunt "frustraţi de maniera lui Erdogan de a-şi atinge propriile interese şi de a impune ţării o religie islamică conservatoare."

Într-o intervenţie de ieri, premierul de la Ankara a dat vina pe duşmanii lui cu concepţii laice, care sunt vrăjmaşii partidului său. De menţionat că potrivit analiştilor, partidul care îl susţine la guvernare pe Erdogan este considerat a avea origini în vechile partide islamiste, care până nu de mult erau scoase în afara legii.

"Acesta este un protest organizat de elemente extremiste. Nu vom ceda în faţa celor care sunt mână-n mână cu teroriştii", a spus Erdogan ieri, preluat de Reuters, înainte să plece într-un turneu oficial în mai multe state nord-africane.

De ce au ieşit oamenii în stradă?

Un grup relativ mic de persoane s-au adunat săptămâna trecută în Parcul Gezi pentru a protesta faţă de demolarea spaţiului verde şi construirea în acest loc a unui mall şi a unui complex rezidenţial. Protestul a început ca unul pacifist, cu corturi amplasate pe iarbă, în faţa buldozerelor. Vineri noapte, intervenţia brutală a forţelor de ordine, care au folosit gaze lacrimogene şi tunuri cu apă, a determinat escaladarea mişcării de protest. Oamenii s-au organizat rapid prin intermediul reţelelor sociale, iar manifestaţiile masive sunt un răspuns la oprimarea violentă a poliţiştilor din zilele trecute. Toate aceste elemente au dus ca tensiunile acumulate în timp să pună ţara într-un adevărat butoi cu pulbere.

Pentru criticii lui Erdogan, reacţia autorităţilor la protestul din parc a fost eşafodul perfect pentru a readuce în prim-plan "mâna de fier" cu care este condusă Turcia. După cum notează New York Times, lupta pentru oaza de verdeaţă din Istanbul (ultimul parc rămas în centrul oraşului) reprezintă o luptă pentru identitatea naţională a turcilor. "Schimbarea fizică a peisajului din Istanbul simbolizează teme conurente, care macină Turcia modernă - Islamul vs concepţiile laice, elementul urban vs elementul rural", explică jurnaliştii americani.

Este Erdogan un dictator?

Turcia deţine o democraţie relativ stabilă, iar Erdogan s-a bucurat de majoritatea voturilor favorabile în ultimii ani. El a câştigat ultimele două alegeri cu 47% din electorat, respectiv 49.95%, aceste rezultate fiind o premieră absolută pentru un partid din Turcia, candidat la locurile din Parlamentul de la Ankara. Până atunci, nicio organizaţie politică nu reuşise să treacă de pragul de 45% exprimat prin voinţa populară. Bazându-se pe aceste rezultate, susţinătorii lui Erdogan sunt de părere că acesta este liderul politic potrivit pentru a conduce Turcia.


De când deţine acest mandat, el a dispus măsuri de schimbare care nu au fost pe placul vechilor structuri, confidente într-un stat laic. Poate cea mai radicală modificare a fost trecerea armatei sub control civil. Alt aspect negativ ar fi acordarea unei exprimări religioase mai deschise, ceea a fost interzis în timpul guvernelor laice. Toleranţa laicilor este mai ridicată faţă de creşterea influenţei islamice în ţară, în raport cu stilul de conducere a lui Erdogan considerat a fi extrem de autoritar, nelăsând prea mult spaţiu pentru părerile din opoziţie.

Care este poziţia Statelor Unite ale Americii?

Statele Unite sunt pe o poziţie mediană. Cel puţin pentru moment. Purtătorul de cuvânt al administraţiei de la Casa Albă, Jay Carney, şi-a exprimat îngrijorările faţă de reprimarea violentă a demonstraţiilor din Turcia, dar a spus că Statele Unite vor continua să lucreze cu guvernul de la Ankara.

"Turcia este un aliat important. Toate democraţiile au probleme, peste care trebuie să treacă. Ne aşteptăm ca guvernul Erdogan să depăşească acest moment printr-o manieră care să respecte drepturile cetăţenilor săi", a precizat Carney.

Lucrurile sunt destul de incomode pentru diplomaţia americană, mai ales că Turcia reprezintă un aliat stabil într-o regiune instabilă. Mai mult, Barack Obama declarase recent că Turcia este un "aliat model" în ultimii ani. Cea din urmă percepţie vine ca nuca-n perete pentru ultimele evenimente din ţară, acolo unde trupele de ordine ale lui Erdogan fac exces de forţă în faţa propriilor cetăţeni.

Ce urmează să se întâmple?

Ne aducem aminte de Primăvara Arabă, care a dus la schimbări de regim după o serie de proteste stradale, mai mult sau mai puţin violente, în ceea ce Occidentul vedea la unison un drum spre democraţie. În Turcia este foarte greu de crezut că se va urma acelaşi scenariu. AP subliniază: "Este puţin probabil ca Erdogan să fie înlăturat de la putere". Cu toate astea, protestele masive au potenţialul să servească ca un punct de cotitură pentru Turcia, în general, şi pentru actualul guvern moderat islamist, în special. Erdogan este recunoscut ca fiind unul dintre cei mai puternici lideri din regiune, iar mandatul lui în fruntea Cabinetului se va încheia anul viitor. Dar nu mai e niciun secret pentru nimeni în ceea ce priveşte viitorul lui politic. Cei mai mulţi observatori şi analişti preconizează că acesta va deturna atenţia spre fotoliul prezidenţial, deţinut în prezent de Abdullah Gul, un persoanaj care nu este atât de hulit de mulţime şi al cărui post este vizat de Erdogan, la următoarele alegeri.