Acest anunț al rușilor este văzut de Statele Unite drept o încercare a armatei ruse de a prioritiza acum în atacul asupra Ucrainei zona Donbas din estul separatist prorus al ţării, pentru a-şi creşte puterea de negociere în tratativele cu Kievul aflate în desfăşurare şi de a învălui trupele ucrainene de pe frontul estic, transmite Reuters.
Ce va face Rusia în a doua lună de război: ”Fără rachete, oameni și strategie” | Analiza unei publicații independente rusești
„Rusia și-a epuizat resursele de rachete și militari instruiți, nu are o strategie clară și este complet dezorganizată și, prin urmare, suferă pierderi enorme.”, susțin jurnaliștii publicației rusești independente The Insider, cu sediul în Riga, într-o amplă analiză a resurselor de personal și de armament pe care Rusia le mai are pentru a-și continua invazia în Ucraina.
Nici forțele armate ruse și nici cele sovietice nu s-au confruntat cu un număr atât de mare de victime într-o perioadă atât de scurtă în ultimele decenii, susțin jurnaliștii The Insider. Acest lucru este evidențiat de moartea mai multor generali ruși, șapte la număr până acum.
Analiștii anticipează că, pe măsură ce timpul lucrează împotriva sa, conducerea militară a Rusiei ar putea fi forțată să implice toate forțele disponibile într-o ofensivă.
Rusia va începe, în aprilie, recrutarea de primăvară, iar majoritatea noilor recruți vor fi înrolați în mai și iunie. Informațiile sau măcar zvonurile despre pierderile suferite le sugerează rușilor că războiul nu decurge conform planului, iar aceste informații au ajuns la soldați, sergenți și subofițeri. Recrutarea de primăvară care se apropie amenință, prin urmare, să devină un referendum tacit al încrederii în armată, în Kremlin și în război, sunt de părere jurnaliștii ruși. De aceea, liderii ruși vor încerca să facă progrese serioase pe câmpul de luptă înainte de luna mai.
Ideea unei noi ofensive rusești se bazează, de asemenea, pe rata de consum a munițiilor. Rusia a folosit deja peste 1.000 de rachete de croazieră și balistice. Atacurile cu rachete asupra țintelor din vestul Ucrainei din ultima săptămână sunt rezultatul raidurilor aviației ruse, care a început să folosească rachete de croazieră X-555, lansate de pe bombardierele strategice Tu-95. Aceste rachete sunt versiuni non-nucleare ale rachetelor Kh-55, produse la sfârșitul epocii sovietice la Harkov și primite de Rusia în anii 1990.
De asemenea, Rusia a început să utilizeze rachete operativ-tactice Tochka-U, care fuseseră anterior retrase oficial din serviciu din cauza trecerii la complexele Iskander, mai avansate și cu rază lungă de acțiune.
În consecință, capacitatea Rusiei de a lansa lovituri pe teritoriul ucrainean este limitată. Oficialii american și-au exprimat temerile că, în lipsa bombelor ghidate, cu precizie, Rusia a început deja să folosească rachete neghidate, care lovesc fără discriminare civilii.
Moartea mai multor generali ruși sugerează o altă problemă, legată de sistemul de comandă și control. Generalii sunt probabil forțați să se deplaseze pentru a comanda personal unitățile de pe linia frontului. În eforturile sale de modernizare a armatei, guvernul rus a fost foarte preocupat să mențină controlul direct și să împiedice generalii să dobândească influență politică. De aceea a fost creat Centrul Național de Comandă și Control al Apărării (NDC), de unde conducerea anonimă, pentru că nu se cunoaște încă numele comandantului trupelor ruse, controlează forțele armate.
Războiul din Ucraina este comandat, prin intermediul monitoarelor, de la Moscova, în timp ce generalii de pe câmpul de luptă sunt lipsiți de orice inițiativă sau independență în luarea deciziilor și sunt pur și simplu forțați să execute ordinele.
Surovikin a declarat, de altfel, cu puțin timp înainte de numirea sa la forțele aeriene, că principala problemă a comandamentului militar este „discrepanța profundă dintre aspectele organizatorice și cele tehnice” ale misiunilor de luptă.
Lanțul vertical rigid de comandă, care blochează toate fluxurile și deciziile într-un singur centru și care servește scopului de a menține sistemul de putere îi împiedică pe militarii ruși să lupte pe câmpul de luptă și îi transformă în birocrați incapabili de a gândi independent.
Dezavantajele organizatorice sunt potențate de problemele legate de producția de electronice din Rusia și de sistemele de control și de comunicații care utilizează aceste componente electronice. Un comandant poate primi un ordin de la Moscova prin intermediul unei legături prin satelit, dar este în continuare necesar un control manual pentru ca un astfel de ordin să ajungă la trupe și să fie executat. Toate acestea exacerbează erorile fatale în planificarea războiului și conduc la pierderi suplimentare, la încălcări ale legii militare și la demoralizarea trupelor.
Numeroși analiști militari spun că Moscova va încerca să atace în toate direcțiile în același timp, în loc să aleagă câte un obiectiv, pe rând, așteptându-se astfel să provoace pagube maxime, forțând Ucraina să capituleze înainte de a putea aduna forțe pentru a respinge armata rusă.
