„Când rușii au intrat în tranșee, băieții noștri și-au ridicat mâinile, dar rușii i-au ucis”. Mărturii cutremurătoare din Ucraina

Numărul execuțiilor de soldați ucraineni de către ruși a crescut din 2023, scrie Kyiv Independent, care publică mărturii cutremurătoare documentate de jurnaliștii publicației.

Atenție. Acest articol conține informații cu un puternic impact emoțional.

O mână descompusă, cu rămășițe de carne și două brățări subțiri de cauciuc albastru-galben. Culorile drapelului național ucrainean.

Mâna era a unei victime exhumate dintr-o groapă comună din apropierea orașului Izium, din regiunea Horkov, care tocmai fusese eliberat. Surprinsă de jurnaliști, fotografia s-a răspândit în întreaga lume și a devenit un simbol al violenței rusești și al rezistenței ucrainene.

Mulți au presupus că bărbatul, identificat drept un soldatul ucrainean Serhii Sova, a fost ucis în luptă. Doar o persoană știa că adevărul era mai sumbru.

Cu luni în urmă, văduva acestuia a văzut fotografii cu soțul ei mort pe canalele rusești de Telegram. Fotografiile arată că fusese împușcat în cap, cu mâinile legate la spate. Toate semnele indică faptul că a fost executat în timp ce se afla în captivitate la ruși. Totuși, când trupul lui a fost găsit lângă Izium, durerea a lovit-o din nou.

„Mi s-a strâns inima și tot ce este în mine”, spune Oksana Sova, amintindu-și momentul în care a văzut fotografiile în mass-media și a recunoscut brățara și tatuajele de pe corpul soțului ei.

Această poveste este un exemplu care arată numărul mare și în creștere al execuțiilor soldaților ucraineni de către forțele ruse. Potrivit Procuraturii Generale a Ucrainei, cazurile de execuții ale soldaților ucraineni au început să crească în 2023.

Videoclipurile și fotografiile cu execuții brutale au apărut online mai des din primăvara anului 2023. În martie 2023, un videoclip a fost publicat pe Telegram în care soldații ruși împușcău mai mulți soldați ucraineni după ce aceștia sunt auziți strigând „Glorie Ucrainei”. Doar o lună mai târziu, un alt videoclip a arătat că soldații ruși tăiau capul unui soldat ucrainean în timp ce acesta țipa de durere. La sfârșitul videoclipului, un soldat rus ridică capul tăiat.

Cazuri ca acesta continuă să apară în 2024, adesea însoțite de videoclipuri îngrozitoare. Unele dintre ele prezintă decapitarea și mutilarea trupurilor.

Prizonierilor de război (POW) li se acordă protecție în temeiul dreptului internațional umanitar, și anume a 4-a Convenție de la Haga privind legile și obiceiurile războiului adoptată în 1907. Conform convenției, uciderea unui prizonier de război constituie o crimă de război, iar un soldat este considerat prizonier de război și nu poate fi atacat din momentul în care își depune arma sau nu mai posedă mijloacele de protecție, se predă în mod voluntar sau demonstrează o astfel de intenție.

Monumentul creat de sculptorul Oleh Tsos îl prezintă pe militarul ucrainean Oleksandr Matsiievskyi, pe care invadatorii ruși l-au executat cinic după ce a spus „Glorie Ucrainei”. Foto: Profimedia Images

Este imposibil de știut câți soldați ucraineni au fost executați după ce au fost luați prizonieri. Înregistrarea și investigarea unor astfel de infracțiuni este extrem de dificilă din cauza accesului limitat. De la începutul invaziei pe scară largă în 2022, Națiunile Unite a documentat execuția a 42 de membri ai armatei ucrainene. Ucraina a documentat 102 astfel de execuții în octombrie 2022. Cifra reală ar putea fi mult mai mare.

Chiar și pentru cazurile care au fost înregistrate, justiția pare a fi o perspectivă îndoielnică. Rusia nu recunoaște și nu investighează cazurile de execuție a prizonierilor de război. În Ucraina, Procuratura Generală a deschis 27 de anchete cu privire la uciderea prizonierilor. Până acum, doar trei cazuri au ajuns în instanță, dintre care doar unul este examinat în prezența unui soldat rus și două în lipsă. Încă nu s-a dat niciun verdict.

Rușii se laudă cu execuțiile pe Telegram

The Kyiv Independent a adunat mărturii despre trei execuții ale soldaților ucraineni de către trupele ruse cu dovezi foto ale crimelor, pe care soldații ruși înșiși le-au distribuit pe canalele Telegram la scurt timp după execuție, un videoclip filmat dintr-o dronă de către ofițerii militari ucraineni și cu informații de la un martor ocular la o execuție. Acesta a supraviețuit abuzului în captivitate și s-a întors în Ucraina.

La 1 iunie 2022, în regiunea Donețk, lângă satul Yarova, în zorii zilei, artileria rusă a tras intens în pregătirea unui asalt asupra pozițiilor ucrainene. Apoi, au trimis tancurile.

Roman Zarudny, indicativ „Irishman”, un soldat din Garda Națională a Ucrainei, se afla la avanpostul care a fost printre primele atacate. Era fost artist de circ în vârstă de 32 de ani, care s-a alăturat voluntar în armată la începutul invaziei la scară largă și lupta de mai puțin de trei luni în momentul atacului.

După cum își amintește atacurile, soldații ucraineni nu au avut nicio șansă.

„Ar fi trebuit să ne retragem pentru că nu aveam cu ce să ne luptăm”, își amintește el. „A fost fum, o grenadă, o bubuitură – și acesta a fost sfârșitul războiului meu”.

Zarudny era împreună cu alți doi infanterişti. Unul le-a spus camarazilor săi că a fost rănit.

„El a spus: „Băieți, cred că am 300 de ani”, și-a amintit că a spus tovarășul său, folosind codul militar pentru „răniți”. „Am verificat, i-am tăiat hainele și am văzut că a fost împușcat în genunchi și cot.”

Focul rusesc s-a stins pe măsură ce vehiculele lor de luptă de infanterie se deplasau mai adânc în sat. Soldații au scos armura soldatului rănit, l-au bandajat și au luat în considerare următoarea lor mișcare. Era prea târziu să se retragă.

„În acel moment îmi spusesem deja la revedere de la viață”, a spus Zarudny.

Trupele ruse se apropiau de ei. Zarudny a spus că nu vrea să fie capturat și a luat o grenadă în mână.

„M-am gândit că dacă intră, aș putea să iau câțiva dintre ei cu mine”, și-a amintit Zarudny.

Dar, după o scurtă discuție, au decis să se predea. Zarudny își amintește că un soldat rus a văzut grenada în mână, l-a avertizat să nu o folosească și a luat-o.

Apoi, soldații ruși l-au observat pe soldatul rănit.

„Un soldat rus s-a uitat la el, și-a înclinat Kalașnikovul și a tras două focuri în el”, și-a amintit Zarudny. „Apoi, el a spus: „Nu înțelege greșit. Picioarele i-au fost zdrobite. Am făcut-o pentru ca el să nu sufere. Este mai bine așa””.

Soldații ruși i-au luat prizonieri pe ceilalți doi soldați. Zarudny a fost eliberat într-un schimb de prizonieri un an și jumătate mai târziu, în ianuarie 2024. Al doilea soldat este încă înregistrat oficial ca prizonier. În ceea ce privește pe cel de-al treilea, împușcat de ruși, el este înregistrat oficial ca dispărut.

Ce s-a întâmplat cu cadavrul lui nu se știe, iar familia lui încă îl caută, sperând să fie în viață. Soldații din Batalionul Kulchytsky, care au luptat alături de brigada lui Zarudny la 1 iunie 2022, au confirmat întorsătura dramatică a evenimentelor din acea zi, nefavorabilă pentru forțele ucrainene.

„A fost o fotografie făcută după execuția lui”

În septembrie 2022, după eliberarea Oblastului Harkov, în pădurea din apropierea orașului Izium a fost găsită o mare groapă comună cu cadavrele soldaților și civililor ucraineni uciși de ruși. La scurt timp după, autoritățile ucrainene au început exhumarea lor.

Unul dintre cadavrele exhumate a atras atenția presei de la fața locului: încheietura sa pe jumătate descompusă purta o brățară de cauciuc în culorile drapelului național ucrainean. Fotografia a făcut înconjurul lumii.

Oksana Sova din Nikopol, regiunea Dnipropetrovsk, și-a recunoscut în fotografii soțul, militarul Serhii Sova, în vârstă de 35 de ani.

Când cadavrul a fost găsit în septembrie, Oksana știa deja că soțul ei era mort.

Oksana nu a împărtășit niciodată povestea despre cum a aflat ce s-a întâmplat cu soțul ei până acum. Nici nu a discutat despre ceea ce a trăit în zilele de când a aflat că el a dispărut.

„În fiecare zi, verificam canalele rusești de Telegram, căutam prizonieri, morți”, își amintește ea. „După o lună, în mai, am găsit ceea ce căutam”.

Derulând prin canalele Telegram, Oksana a găsit fotografii cu soțul ei dezbrăcat până la talie, cu mâinile legate la spate. În ceafă avea o rană de glonț.

Natura fotografiei, absența hainelor, mâinile legate - toate au indicat faptul că soldații ruși l-au ucis pe Serhii când era deja capturat și ar fi trebuit protejat ca prizonier.

„A fost o fotografie făcută după execuția lui”, spune Oksana.

„În fotografie, era foarte slab – soțul meu nu a fost niciodată atât de slab. Am continuat să caut... A fost greu în primele zile. Am observat că ticăloșii ăștia luaseră totul. Nu erau lanțuri de argint cu pandantivele pe care i le dăruisem, nici curea, nici cizme”.

Nu putea fi nici o greșeală în identificarea lui: fotografia arăta chipul soldatului și tatuaje recunoscute pe trupul său - o bufniță, un samurai și o sakura. Lângă Serhii mai era cel puțin un mort, cu mâinile legate la spate și cu un tricou tras peste cap.

Fotografiile care documentau această crimă de război au fost șterse ulterior de pe canalele rusești Telegram, pe care le-au postat împreună cu alte fotografii ale soldaților ucraineni capturați și executați, cu un apel prin care i-a îndemnat pe ucraineni să se predea pentru a supraviețui. Oksana și-a șters ulterior fotografiile de pe telefon, temându-se că cei doi copii ai săi le vor găsi accidental. Cu toate acestea, prietenii lui Serhii au salvat capturi de ecran ale postărilor și le-au împărtășit cu Kyiv Independent.

Împrejurările bătăliei în care Serhii a fost capturat sunt relatate de camarazii săi, care au reușit să se retragă în timp. În aprilie 2022, Compania a 3-a a Batalionului 1 al Brigăzii 93 deținea poziții în linii de copaci în apropierea satelor Sulyhivka, Dibrivne și Nova Dmytrivka din districtul Izium din regiunea Harkov. Această locație se află la aproximativ 50 de kilometri de unde a fost găsit cadavrul lui Serhii în septembrie.

„Am ținut apărarea acolo vreo două săptămâni și am încercat să pătrundem. Pe 19 aprilie, la ora 2 dimineața, am primit ordinul de a ne retrage pentru că eram încercuiți. Ne-am mutat înapoi la o altă linie de copaci”, își amintește Yurii, indicativul de apel ”Pavuk", care era la acea vreme comandant de echipă al Companiei 3, Plutonul 3, Batalionul 1 al Brigăzii 93.

Își amintește cum compania se repoziționa de la 2 dimineața până la 6 dimineața, când trupele ruse au văzut-o și au înaintat spre ei. Artileria îi lovea din toate părțile, făcându-i să se împrăștie înainte de sosirea tancurilor inamice. Poziția lui Serhii era la aproximativ 100 de metri de Yurii, mai aproape de șosea.

„Rușii au intrat acolo cu tancuri și vehicule blindate de transport de trupe și au început să distrugă tot ce se vedea”, spune el, adăugând că știe doar despre doi bărbați care au fost luați prizonieri în acea zi. „Toți ceilalți care erau acolo au murit. Erau vreo 40 de oameni. Toate acestea s-au întâmplat în aproximativ patru ore”.

Datorită dovezilor fotografice, pe care rușii le-au publicat pe canalele Telegram, a devenit clar că Serhii a supraviețuit acelei bătălii grele și chiar a rămas nevătămat, dar a fost executat de soldații ruși. Potrivit surselor Kyiv Independent din unitatea lui Serhii, Brigada 93, trupele ruse care erau staționate în zonă erau din Divizia 4 Kantemirovskaya.

Pentru Oksana, stabilirea adevărului despre ceea ce sa întâmplat cu persoana iubită și amintirea lui într-un mod demn este vitală. Oksana și Serhii erau împreună de 17 ani. Au condus împreună o afacere de dresaj de câini. Era boxer și mai servise în armata ucraineană. A lăsat în urmă doi copii: un fiu, Marat, acum în vârstă de 16 ani, și o fiică, Elina, care are 11 ani.

„Șaptesprezece ani din viața noastră împreună. Aceștia au fost cei mai buni ani din viața mea și sunt foarte recunoscătoare că a fost soțul meu. Ne-a iubit foarte mult; am fost totul pentru el și și-a petrecut tot timpul liber cu familia.”

„Când rușii au intrat, băieții noștri și-au ridicat mâinile, dar rușii i-au ucis”

Multe mărturii ale execuțiilor de prizonieri pe câmpul de luptă în acest război au fost surprinse de imagini aeriene. The Kyiv Independent a obținut un videoclip filmat în tranșeele dintre satele Robotîne și Verbove din regiunea Zaporojie. Prezintă doi soldați neînarmați ai Brigăzii 82 mergând lângă tranșee înainte de a fi împușcați de o armă de foc automată câteva momente mai târziu.

„În timpul bătăliei, rușii au ucis doi dintre oamenii noștri. Alți doi au supraviețuit. Când rușii au intrat, băieții noștri și-au ridicat mâinile, dar rușii i-au ucis”, a spus unul dintre martorii care a văzut ce s-a întâmplat în acea zi în timpul unei transmisiuni în direct dintr-o dronă.

Execuțiile pe câmpul de luptă rămân printre cele mai puțin documentate decese în război. Această crimă lasă extrem de rar martori.

„Acest lucru a fost practicat în armata rusă încă de la al Doilea Război Cecen. Și au făcut-o foarte mult în multe conflicte la care au participat. Cred că aceasta este o practică special organizată și vizează două aspecte”. spune Volodimir Iavorskîi, director de program al Centrului ucrainean pentru dreputri civile, câștigător al Premiului Nobel. El crede că totul este despre răspândirea fricii: în primul rând printre oamenii care se află deja în prima linie că vor muri cu siguranță, așa că ar trebui să se retragă. În al doilea rând, printre cei care se așteaptă să fie mobilizați. „O persoană vede asta și crede că mobilizarea este o moarte inevitabilă”, a spus el.

După cum arată practica, luarea sau nu a unui prizonier în luptă depinde de diverși factori, a spus un maior în vârstă de 47 de ani al Forțelor Armate ale Ucrainei, pe care îl identificăm doar după indicativul său „Karay”, deoarece nu are permisiunea oficială de a comenta. „Karay” a fost martor la multe acte de cruzime în timpul serviciului său de 10 ani în războiul din Ucraina în diferite brigăzi.  

„Prizonierii pot fi executați din cauza dorinței răzbunare sau atunci când un grup nu poate sau nu vrea să petreacă timp pentru paza și evacuarea prizonierilor, așa că îi ucid.” În același timp, cu cât este mai mare statutul unității, cu atât este mai mare probabilitatea ca prizonierii să rămână în viață, a spus „Karay”.

Pe de altă parte, există unele unități rusești, precum Grupul de Recunoaștere Sabotaj-Asalt „Rusich”, care declară public că nu iau prizonieri. Ei au fost cei care au publicat videoclipul cu tăierea capului unui soldat ucrainean.

„În unele unități, conform interceptărilor radio, comandanții ruși exersează implicarea soldaților lor în execuții, inclusiv cu brutalitate demonstrativă, să lege „echipa” cu sânge și crime, astfel încât soldații să lupte până la capăt și să nu se predea ucrainenilor, a mai spus „Karay”.