"Calea ferata a mortii", căci aşa a fost numită odată cu trecerea anilor, a fost construită special pentru a-i pedepsi pe cei care erau împotriva sistemului sovietic.
Iosif Stalin îşi dorea să unească partea estică a Rusiei de cea vestică printr-o cale ferată care sa traversezee Siberia.
Calea ferată pornea de la Salekhard şi urma să se termine la Igarka, având o lungime de 1609 kilometri.
Cu toate că scopul acestei construcţii era de a uşura transportul de nichel dinspre Norilsk şi de a lega cele două porturi de la Salekhard şi Igarka, calea ferata era, de fapt, doar o modalitate de pedepsire a prizonierilor politici.
Forţa de munca folosită la construirea căii ferate era asigurată, în totalitate, de "duşmanii poporului", oameni condamnaţi pentru ca nu se conformau sistemului sovietic.
De-a lungul liniei, au fost construite lagăre de muncă forţată. Prizonierii şi-au ridicat singuri barăci din lemn, iar alţii s-au acomodat cu traial în corturi.
Iarna, temperaturile din zonă ajungeu până la -60 de grade, motiv pentru care mulţi dintre muncitori au murit din cauza frigului puternic. Mai mult, o mare parte din deţinuti erau torturaţi, fiind lăsaţi dezbrăcaţi în pădurile din zonă.
Lucrările la calea ferata au fost oprite în 1953, imediat după moartea lui Stalin. Până la acea dată, fuseseră finalizaţi aproape 700 de kilometri de linie.
Aproximativ 300.000 de deţinuţi politici ruşi au participat la proiect, iar o treime din ei au murit din cauza condiţiilor aspre de muncă.
În medie, 10 persoane îşi pierdeau viaţa, zilnic, în accidente de muncă sau în urma bolilor.
Ambiţiosul proiect al lui Stalin a fost distrus rapid de îngheţ, iar cel puţin 11 locomotive şi 60.000 de tone de metal au fost abandonate.
În urmă cu 2 ani, au început discuţiile pentru construirea unei noi căi ferate de la Norilsk, aflat la 220 de kilometri de Igarka, respectând o mare parte a coridorului original conceput de Stalin.
Construcţia noii secţiuni a căii ferate a început la 19 martie 2010 şi va fi finalizată în 2014.
