Sociologii i-au întrebat pe ruşi ce cred despre liderii lor din secolul 20. 56% din respondenţi au spus că Brejnev, care a condus URSS-ul între 1964 şi 1982, a fost cel mai bun.
Primul conducător al Uniunii Sovietice, Lenin, este văzut într-o lumină bună de 55% dintre ruşi, în timp ce exact 50% din cei care au răspuns sondajului, se declară în favoarea lui Stalin. Cu toate acestea, o treime dintre cei intervievaţi nu aprobă măsurile radicale ale acestuia, care este deseori descris ca fiind "tiranul sângeros".
Nikita Hruşciov, cel care a fost primul ministru în perioada crizei rechetelor din Cuba, este simpatizat de 45% din ruşi.
La coada listei, două treimi din respondenţi i-au plasat pe ultimul preşedinte al Uniunii Sovietice, Mihail Gorbaciov, şi pe primul preşedinte al Federaţiei Ruse, Boris Elţîn. Conform sondajului, creatorul Perestroika,Gorbachiov, este văzut ca fiind cel mai slab conducător şi este hulit de 66% dintre ruşi.
Experţii spun că popularitatea de care se bucură Brejnev se datorează bunăstării financiare a majorităţii ruşilor din epoca respectivă, mulţi dintre ei fiind convinşi că acela a fost vârful socialismului sovietic.
Stalin este asociat cu victoria aliaţilor din al Doilea Război Mondial şi acest aspect justifică popularitatea de care se bucură chiar şi în vremurile noastre.
"Sub conducerea lui Gorbaciov s-a produs dezmembrarea blocului de est şi a Uniunii Sovietice, despre care ruşii cred şi acum că a fost catastrofa secolului 20", precizează Aleksey Grazhdankin, al doilea om din ierarhia Centrului Levada. Tot el spune că reformele din 1992 ale lui Elţîn au dus la creşterea inflaţiei şi a închis multe afaceri, ceea ce a dus la un val de antipatie faţă primul lider modern al Rusiei.
Politicienii mai duri sunt mereu percepuţi mai bine decât cei liberali. "Libertatea aduce incertitudini, în vreme ce populaţia vrea siguranţă şi perspective clare. Dreptatea şi libertatea sunt domenii abstracte pentru majoritatea societăţii, iar oamenii cred că nu prea au nevoie de ele. Să nu uităm că nevoia primară a individului modern ţine de garanţiile unui loc de muncă şi a echităţii sociale", a concluzionat Grazhdankin.
