Articolul 5 al NATO se concentrează pe principiul apărării colective, conform căruia fiecare dintre membrii săi are datoria să vină în ajutorul oricărui alt atacat.
NATO însăși spune pe site-ul său: „Principiul apărării colective se află în centrul tratatului fondator al NATO. Rămâne un principiu unic și de durată care îi leagă pe membrii săi, angajându-i să se protejeze reciproc și creând un spirit de solidaritate în cadrul Alianței.”
Cu alte cuvinte, un atac asupra unui membru NATO este un atac asupra tuturor membrilor NATO. Așadar, dacă un singur avion cu reacție al unui stat NATO ar fi supus unui atac care impune o zonă de excludere a zborului deasupra Ucrainei, toate celelalte 29 de state membre l-ar considera un atac pe cont propriu.
Articolul 5 a fost folosit pentru prima dată după 9/11, când Statele Unite au fost atacate de teroriști.
Cu toate acestea, NATO a mai acționat și în alte ocazii. De pildă, în 1991 a staționat rachete Patriot în războiul din Golf, dar și în 2003, în Irak, precum și în 2012, în Siria.
Toate cele trei acțiuni au avut la bază cereri formulate de Turcia.
Ce înseamnă dacă articolul 5 este declanșat?
Principala problemă cu declanșarea articolului 5 este potențialul nelimitat de escaladare la care ar putea duce.
Ministrul de Externe al Rusiei, Serghei Lavrov, a spus că „Al Treilea Război Mondial va fi nuclear și devastator”, într-un memento incontestabil sinistru al mizei escaladării.
Există îngrijorări cu privire la capacitatea lui Putin de a face ceva imprudent și, după 23 de ani în fruntea sistemului politic rus, se poate considera un protagonist al Rusiei, soarta țării sale fiind legată de a lui.
