Lider al partidului peronist, Nestor Kirchner a fost ales, nu fără emoţii, preşedinte al Argentinei în 2003. El şi-a sporit repede popularitatea datorită relansării spectaculoase a economiei, după cea mai gravă criză din istoria ţării. Preşedintele a obţinut şi judecarea liderilor fostei dictaturi militare, protejaţi, până atunci, de o amnistie.
În 2007, Nestor Kirchner a renunţat să mai intre în cursa electorală şi a susţinut candidatura soţiei sale Cristina, care a şi fost aleasă. Guvernarea "în tandem" a luat acum sfârşit odată cu decesul neaşteptat al fostului preşedinte, la 60 de ani. Vestea i-a consternat pe argentinieni.
Kirchner plănuia, însă, să candideze din nou la prezidenţiale anul viitor, când actualul mandat al Cristinei Fernandez se încheie. Astfel, funcţia ar fi rămas în familie şi ar fi fost în concordanţă cu Constituţia. Decesul său nu numai că anulează acest plan, dar slăbeşte şi autoritatea politică a actualului şef de stat.
Publicaţia spaniolă El Pais notează că, odată cu plecarea lui Kirchner, "scena politică argentiniană se schimbă complet".
Potrivit analiştilor, absenţa fostului preşedinte o va face, cel mai probabil, pe Fernandez mult mai vulnerabilă la manevrele politice ale miniştrilor, respectiv ale membrilor Opoziţiei.
Guvernul a decretat trei zile de doliu naţional, decizie luată şi în Brazilia, Venezuela şi Uruguay. Arhiepiscopul de Buenos Aires, ostil, de ani de zile, familiei Kirchner, a chemat populaţia să uite orice duşmănie şi să se roage pentru fostul preşedinte.
Nestor Kirchner va fi înmormântat în capitala provinciei în care a fost guvernator timp de 12 ani.
