Fondul de pensii al Vaticanului este în criză. Papa Francisc anunță măsuri drastice
Publicat acum 30 minute
”Aceasta este o scrisoare pe care am primit-o de la o adolescentă din Afganistan. În acest moment, oamenii din Afganistan își pierd capacitatea de a comunica pe rețelele sociale și de a se exprima liber. Așa că am venit pe Instagram pentru a-mi împărtăși poveștile și vocile celor din întreaga lume care luptă pentru drepturile lor de bază ale omului.
Am fost la granița cu Afganistanul cu două săptămâni înainte de 11 septembrie, unde am întâlnit refugiați afgani care fugiseră de talibani. Asta a fost acum douăzeci de ani.
Este dezgustător să vezi afganii deplasați din nou din frica și incertitudinea care le-a cuprins țara.
A petrece atât de mult timp și bani, a pierde sânge și a pierde vieți doar pentru a ajunge la asta, este un eșec aproape imposibil de înțeles.
Urmărind pe parcursul mai multor decenii modului în care refugiații afgani - unii dintre cei mai capabili oameni din lume - sunt tratați ca pe o povară este, de asemenea, bolnav. Știind că, dacă ar avea instrumentele și respectul, ar face multe lucruri pentru ei înșiși. Și întâlnirea cu atâtea femei și fete care nu numai că își doreau o educație, dar au luptat pentru ea.
Ca și alții care sunt dedicați acestei cauze, nu voi da înapoi. Voi continua să caut modalități de a ajuta. Și sper că mi te vei alătura”, a scris Angelina Jolie alături de postarea cu scrisoarea primită de la o adolescentă din Afganistan.
Scrisoarea adolescentei din Afganistan
”Trăiesc în Afganistan și înainte ca talibanii să vină peste noi, cu toții mergeam la muncă și la școală, așa cum ar trebui. Cu toții aveam drepturi și eram capabili să ne apărăm drepturile, dar de când au venit peste noi, ne este frică de ei și avem impresia că visele noastre s-au spulberat. Drepturile noastre au fost încălcate, iar noi nu putem scăpa.
Mersul la școală și munca sunt mult prea departe. Unii oameni spun că talibanii se vor schimba, dar eu nu cred asta, pentru că au o istorie mult prea urâtă.
Întro zi, talibanii au venit la noi acasă și toți eram speriați. După acea zi, am început să mă gândesc la ce oră ar trebui să plec dimineața la școală în această situație sau când să mă întorc acasă, pentru că atunci când mă întorc este deja seară.
(...) Poate că ne întoarcem în timp, în urmă cu 20 de ani, când nu aveam nici atunci drepturi, viața noastră era sumbră, cu toții ne-am pierdut libertatea, iar noi suntem din nou captivi”, a scris adolescenta din Afganistan.
