Conform estimărilor guvernului de la Berlin, din cauza îmbătrânirii populaţiei şi a natalităţii reduse, forţa de muncă activă a Germaniei va scădea cu şase milioane de persoane la orizontul anului 2030.
'Dacă vom reuşi să-i instruim repede pe cei care vin la noi şi să le găsim locuri de muncă, atunci vom rezolva una dintre cele mai mari probleme pentru viitorul economic al ţării noastre: insuficienţa forţei de muncă', a declarat joi în fața Bundestagului vicecancelarul și ministru al economiei, Sigmar Gabriel.
Găsirea de locuri de muncă pentru noii veniţi — în timp ce și mulţi germani îşi caută de lucru — va fi una dintre provocări, dar mediul de afaceri se arată interesat de potenţialul celor circa 800.000 de imigranţi aşteptaţi anul acesta. De altfel, imigranţii au ocupat circa două treimi din cele 1,5 milioane de locuri de muncă create în Germania în ultimii cinci ani.
Totuși, nu toate experienţele angajatorilor germani cu imigranţii au fost pozitive. Agenţia Reuters dă exemplul unui proprietar al unei firme de montaj parchet, care a găsit în sfârșit un solicitant de azil din Eritreea 'calificat, entuziast și dornic de muncă', după ce anterior angajase alți imigranți care nu au îndeplinit aceste condiții. 'Dacă vrem să menţinem forţa economică a Germaniei, avem nevoie de lucrători', a remarcat la rândul său proprietarul respectivei firme, ce are sediul în oraşul Dortmund.
Această localitate cu specific industrial suferă din cauza declinului producției de cărbune, astfel că aici rata șomajului a ajuns la 12,7%, dublu faţă de media pe ansamblul Germaniei. În pofida șomajului ridicat, aproape un sfert dintre companiile din acest oraș au locuri de muncă vacante. 'Există locuri de muncă, dar nu găsim candidații potriviți, care să aibă calificările necesare', explică purtătorul de cuvânt al Camerei de Comerț din Dortmund (HWK), care admite să germanii nu prea sunt dornici să învețe meserii, cei mai mulți preferând să urmeze o facultate.
În Germania, nevoia de forță de muncă înregistrează variații de la o regiune la alta, dar pe ansamblu este mare nevoie de ingineri, specialiști IT, instalatori, medici, asistente medicale și, mai ales, îngrijitori pentru persoane în vârstă. De exemplu, la începutul acestui an, HWK a selecționat 15 imigranți, dintr-un grup de 85, proveniți din Siria, Congo și Eritrea, pentru a urma cursuri de calificare în meserii precum mecanici, electricieni, montatori de parchet sau opticieni.
Primirea imigranţilor va presupune însă şi costuri pentru statul german.
Deși mulţi imigranţi vin deja cu o pregătire într-un anumit domeniu, cum se întâmplă mai ales cu sirienii, alţii sunt complet necalificați, iar circa 20% sunt pur și simplu analfabeți, după cum a recunoscut chiar ministrul german de interne, Thomas de Maiziere. Iar asistența socială pentru toți aceștia va pune presiune pe bugetul de stat, ministrul muncii, Andrea Nahles, estimând că numărul imigranților beneficiari de ajutoare sociale ar putea ajunge până la sfârșitul anului la circa 460.000.
O altă problemă ce ar putea rezulta în urma angajării masive a imigranţilor este tragerea salariilor în jos, imigranţii acceptând de obicei salarii mai mici şi mai puţine drepturi. Unele sindicate au avertizat deja că este nevoie de măsuri care să prevină exploatarea imigranților pentru forța lor de muncă ieftină.
