Deși este mai bine stabilită pe drumul său european ca oricând în istoria sa de puțin peste 30 de ani, Republica Moldova încă s-ar putea confrunta cu un regres, chiar și în ciuda posibilei realegeri a președintei Maia Sandu și a unui succes al referendumului pentru aderarea la UE, scrie Institutul pentru Studiul Războiului, un think-tank american, într-o analiză în ce privește viitorul țării vecine.
Kremlinul a încercat, recent, să saboteze aderarea la UE a Republicii Moldova și să destabilizeze democrația moldoveană și va continua aceste eforturi și în deceniile care urmează.
Deși sprijinul pentru aderarea la blocul european este în creștere în țară, este puțin probabil ca Kremlinul să înceteze aceste eforturi de influențare. Mai degrabă, regimul Putin le va intensifica, așa cum s-a întâmplat și în celelalte state ex-sovietice care au încercat să rupă legăturile.
Kremlinul are mai multe instrumente la dispoziția sa pentru a obține acest obiectiv – printre acestea ar putea fi încercări de a influența și de a captura instituții de stat din Moldova, exploatarea legăturilor economice, militare și politice profunde cu regiunile Transnistria și Găgăuzia și pornirea de campanii de control în alte state membre pentru a sabota din interior aderarea.
Totuși, amenințarea unei invazii militare precum cea din Ucraina rămâne extrem de mică, susține ISW, care nuanțează, totuși, spunând că actualele condiții ar putea să se schimbe în viitor, iar regimul criminal de la Kremlin ar putea decide că e mai convenabil pentru el să invadeze și să ocupe o parte mai mare a Moldovei decânt în prezent. Armata rusă continuă să ocupe ilegal Transnistria și să încalce neutralitatea Moldovei.
Ambiția lui Putin
Regimul condus de Vladimir Putin în Rusia încearcă de multă vreme să-și restabilească influența dominantă în Republica Moldova – în ultimii ani prin diversele partide de interpuși controlați cu lese scurte de la Moscova – fostul președinte Igor Dodon sau oligarhul fugar Ilan Șor, de exemplu.
ISW scrie că Republica Moldova se află în ceea ce Putin consideră că este „Lumea Rusă”, un concept naționalist iredentist pe care dictatorul îl folosește pentru a-și justifica acțiunile în fostele țări ex-sovietice.
În 2023, dictatorul a spus că ceea ce el consideră „Lumea Rusă” este reprezentat de toate teritoriile care au aparținut cândva unei entități statele predecesoare Rusiei actuale – de la teritoriile medievale ale Rusului Kievean, trecând prin țaratele moscovite și novgorodiene, Imperiul Rus și Uniunea Sovietică.
Rusia a invocat des, astfel, „nevoia” sa de a-i apăra pe „compatrioții ruși” din țările ex-sovietice, inclusiv din R. Moldova.
Prin urmare, traiectoria europeană a țării pune mari probleme Kremlinului, în condițiile în care o Republică Moldova reformată și prosperă ar fi un nou exemplu care arată un fost stat sovietic care beneficiază de prosperitate după consolidarea relațiilor cu Occidentul.
Dacă reușește să se alăture pe deplin și consolidate familiei europene, R. Moldova ar fi cel puțin a șasea țară ex-sovietică, după statele baltice, Ucraina și Armenia care se re-orientează spre Occident. Georgia, o altă țară care a încercat reorientarea pare că a fost din nou capturată de Kremlin în ultimii ani.
Transnistria și Găgăuzia, cai troieni ai Rusiei în R. Moldova
Kremlinul și-a folosit îndelung influența în exclava separatistă moldoveană Transnistria pentru a putea obține concesii de la Chișinău și pentru a opri integrarea occidentală și europeană a țării.
Rusia menține un contingent de 1.500 de militari în cvasi-statul controlat de la Tiraspol, acestea având o vechime de peste 30 de ani în teritoriu.
În plus, Kremlinul își consolidează puternic relațiile cu regiunea autonomă găgăuză – Ilan Șor, oligarhul fugar care are încă o influență politică puternică în Găgăuzia, este esențial pentru eforturile Rusiei de a-și accentua influenț malignă în R. Moldova.
În 2024, R. Moldova arată similar cu Ucraina între 2014 și februarie 2022, când Kremlinul s-a folosit de elemente de război hibrid în ambele state pentru încerca să remodeleze guvenrarea și orientările geostrategice ale celor două țări.
Dacă influența rusească în Ucraina a dispărut complet ca urmare a invaziei din februarie 2022, capacitatea de influențare a R. Moldova prin politicieni loiali Kremlinului, prin acapararea instituțiilor sau prin regiunile capturate politic precum Găgăuzia sau Transnistria rămâne un pericol serios, chiar și în condițiile în care actualele autorități pro-europene și pro-occidentale încearcă să îndrepte țara pe un parcurs democratic.
Conflictul înghețat din Transnistria este asemănător cu felul în care Rusia a folosit cvasi-statele inventate în estul Ucrainei, anexate ulterior, pentru a influența Ucraina și a o menține într-o stare ambiguă.
Și Ucraina și R. Moldova au făcut parte din cele două state imediat predecesoare ale actualei Rusii putiniste – Uniunea Sovietică (teritoriul dintre Prut și Nistru a fost re-anexat în 1940) și Imperiul Rus (după anexarea din 1812 și transformarea Moldovei de Est în guvernia Basarabia) – iar ambele au o istorie de corupție rusească și de dependență de energia din Rusia.
În plus, cele două țări au populații semnificative de vorbitori de limbă rusă pe care Kremlinul îi consideră „compatrioți din străinătate” și în numele cărora promite să acționeze.
Eliberarea din strânsoarea rusească
Republica Moldova și-a declarat independența de Uniunea Sovietică în august 1991, iar în constituția din 1994 și-a declarat neutralitatea, tot la influența Rusiei, care s-a asigurat că țara rămâne într-o stare ambiguă între Est și Vest după războiul din Transnistria din 1992 și apariția acestui cvasi-stat separatist.
În ultimii ani, Republica Moldova, mai ales sub conducerea actualelor autorități pro-occidentale și pro-europene, a încercat să stabilească constituțional direcția sa spre Uniunea Europeană.
Ucraina, la rândul ei, și-a înscris în constituție ambițiile de aderare la UE și NATO, iar regimul criminal de la Kremlin ia foarte în serios astfel de declarații constituționale, insistând că statele ex-sovietice trebuie să se angajeze la „neutralitate”, în fapt la participarea în organizațiile internaționale dominate de Kremlin și la respingerea democrației de tip occidental.
Modificările făcute la Constituția Ucrainei în vederea stabilirii parcursului european și pro-occidental au reprezentat unul dintre motivele de război proclamate de Rusia când și-a început invazia în februarie 2022.
Kremlinul a urmărit „rezolvări politice” similare ale conflictelor înghețate din R. Moldoa și Ucraina, în trecut, sugerând că obiectivele sale în cele două țări erau similare.
Memorandumul Kozak din 2003, susținut de Rusia pentru rezolvarea conflictului din Transnistria ar fi urmat să creeze un parlament bicameral la Chișinău, Senatul urmând să devină o cameră de control rusesc, al cărui acord ar fi devenit necesar pentru adoptarea oricărei legi – Transnistria urma să primească nouă din cei 26 de senatori. Împreună cu cei patru stabiliți pentru Găgăuzia, Rusia ar fi primit, astfel, influență extinsă asupra politicii moldovenești pe termen lung.
Eforturi similare au fost urmărite și prin acordurile de la Minsk de după 2014, prin care Rusia cerea Ucrainei să ofere un „status special” regiunilor separatiste din Donbas.
Spre deosebire de Ucraina, care a sperat că poate încheia conflictul prin acceptarea acordurilor Minsk II, R. Moldova a refuzat memorandumul Kozak. De atunci, de 20 de ani, Rusia încearcă să-și restabilească, în orice fel, influența asupra țării.
O posibilă invazie
Kremlinul ar putea ajunge și la concluzia, la fel ca în cazul Ucrainei, că formula pe bază de diplomație și influență obscură este ineficientă și să pornească la o invazie la scară largă împotriva Republicii Moldova.
Operațiunile de influențare a informațiilor și de război hibrid sunt centrale în strategia Rusiei, iar Kremlinul și interpușii săi de la Chișinău au promovat constant narațiuni similare cu cele din Ucraina, pe care Rusia le-a folosit, ulterior, ca justificare pentru invazie.
Actorii afiliați Kremlinului au susținut, de exemplu, că R. Moldova, precum Ucraina, persecută etnicii ruși și vorbitori de limbă rusă și că promovează „genociduri” similare cu cele ale naziștilor.
Astfel de acțiuni urmăresc strategia obișnuită a Rusiei, ceea ce face probabilă o eventuală justificare a unei invazii convenționale pe viitor. Kremlinul și-a actualizat și Conceptul de Politică Externă în 2023, omițând prevederea anterioară care spune că susține o rezolvare politico-diplomatică a conflictului din Transnistria, fapt ce a ridicat semnale de alarmă la Chișinău cu privire la o posibilă intervenție militară în viitor a armatei ruse, în cazul în care invadatorii reușeșesc să pună la pământ Ucraina.
O Ucraină puternică, consolidată, pro-occidentală și independentă rămâne cel mai mare impediment în fața ambițiilor regimului criminal de la Kremlin față de Republica Moldova.
Alegerile și referendumul din octombrie
Alegerile prezidențiale și referendumul pentru UE din octombrie 2024 sunt de o importanță centrală pentru marile eforturi strategice ale Kremlinului de a-și menține influența în spațiul ex-sovietic.
Realegerea Maiei Sandu în octombrie 2024 ar duce la continuarea unei direcții pro-europene și pro-occidentale pentru încă patru ani. Legea electorală moldovenească prevede că dacă niciun candidat nu obține peste 50% din vot în primul tur, atunci candidații de pe primele două locuri se confruntă într-un al doilea tur.
Kremlinul ar prefera ca dacă Maia Sandu câștigă oricum, să o facă într-un tur doi extrem de contestat. O victoria a sa în primul tur ar însemna un sprijin popular masiv pentru direcția pro-europeană a țării.
- Scenariile preferate de Kremlin sunt, în ordine:
- Un candidat pro-rus câștigă din primul tur
- Un candidat pro-rus câștigă în turul doi
- Maia Sandu nu câștigă din primul tur, ci în turul doi la o diferență mică
- Maia Sandu nu câștigă din primul tur, ci în turul doi la diferență mare
- Maia Sandu câștigă din primul tur la diferență mică (scenariu de coșmar pentru Kremlin)
- Maia Sandu câștigă din primul tur la diferență mare (scenariu de coșmar pentru Kremlin)
Mai mulți candidați cu simpatii pro-ruse sunt înscriși în cursa împotriva Maiei Sandu. Fostul președinte interpus al Rusiei, Igor Dodon, și-a anunțat sprijinul pentru candidatul independent Alexandr Stoianoglo și a cerut forțelor de opoziție să se unească în spatele acestuia.
Stoianoglo este fostul procuror general din guvernarea precedentă. După victoria lui Sandu în 2020 și obținerea majorității de către partidul său în 2021, el a fost suspendat din fucnție și arestat pentru corupție și abuz de putere.
Autoritățile moldovene l-au achitat, însă, pentru acuzația de abuz de putere în februarie 2024, iar CEDO a stabilit că suspendarea sa din funcție în 2024 i-a încălcat dreptul la proces.
Stoianoglo a anunțat, în 2024, că va candida la prezidențiale, iar la puțin timp după, agenți anti-corupție moldoveană a redechis cercetarea față de rolul său în eliberarea din 2020 a oligarhului Veaceslav platon, un „arhitect” al unei scheme rusești de spălare de bani între 2011 și 2014, prin care 20 de miliarde de dolari au fost spălați în bănci din toată lumea.
Etnic găgăuz, Stoianoglo susține că dorește integrarea europeană a R. Moldova, dar spune că Rusia e un „partener de dezvoltare” cu care țara sa „trebuie să fie prietenă”. În sondaje, el obține în mod consistent între 10 și 11 procente, ceea îl face unul dintre favoriții să ajungă în turul doi, dacă Maia Sandu nu câștigă din primul tur.
Renato Usatîi, pe locul trei la ultimele alegeri, ar putea fi și el un posibil contracandidat de tur doi, obținând în sondaje între șapte și 11 procente. Usatîi a fost primarul celui de-al doilea cel mai mare oraș al R. Moldova, Băți, puternic pro-rus.
Usatîi a avut legături de afaceri cu companie rusească de stat din domeniul feroviar și ar fi profund implicat în schemele rusești de corupție și infracționalitate organizată. Anterior, Usatîi și partidul său au semnat un acord de cooperare cu extremistul rus Jirinovski și cu partidul acestuia.
Usatîi spune că R. Moldova n-ar trebui să se alăture nici UE, dar nici Uniunii Economice Euroasiatice.
În ce privește referendumul pentru aderarea la UE, pariul Kremlinului pare să fie pentru influențarea prezenței și pentru asigurarea că el nu îndeplinește cerințele pentru revizuirea constituției.
Legea moldovenească diferențiază între două tipuri de referendum – primul implică modificarea prevederilor legat de suveranitate, independență și unitatea statului sau legate de neutralitatea permanentă a statului, care pot fi modificate doar printr-un referendum cu participara majorității cetățenilor înregistrați pe listele electorale.
Curtea Constituțională a Moldovei a stabilit, însă, că referendumul din octombrie 2024 nu atinge niciuna dintre aceste caracteristici ale statului, astfel că el se va înscrie în a doua tipologie – care necesită participarea minimă a unei treimi dintre votanți pentru a fi validat.
Trecerea cu succes a referendumului ar demonstra angajamentul pe termen lung al R. Moldova pentru aderarea la UE și ar complica puternic situația pentru Kremlin și pentru dorința sa de a se restabili ca actor dominant la Chișinău.
Deși ar prefera cel mai mult ca referendumul să fie învins la vot, Kremlinul e dispus și să obțină un al doilea deznodământ favorabil pentru el – invalidarea acestuia din cauza unei prezențe reduse.
Inclusiv partidele pro-rusești și asociate Kremlinului prevăd, însă, o prezență suficientă pentru validarea referendumului, însă și-au concentrat campaniile pe boicot, tocmai pentru că șansa ca el să fie validat dar cu o majoritate anti-UE este extrem de mică.
Blocul electoral al lui Șor este excepția, el cerându-le susținătorilor săi să participe la referendum și să voteze împotriva aderării la UE. El le-a promis moldovenilor furnizare gratuită de gaze din decembrie 2024 și investiții de 2 miliarde de dolari în infrastructură socială, dacă vor bloca aderarea la UE.
Diaspora moldovenească ar urma să fie, însă, cheia, validării referendumului. E foarte posibil ca numărul mare de moldoveni stabiliți în UE, care vor vota, cel mai probabil, să fie instrumentali în victoria Maiei Sandu la referendum.
Cetățenii moldoveni din diaspora au participat în număr uriaș la vot în 2020 și au ales-o pe Maia Sandu în proporție de 93%.
Opțiunile Kremlinului după 2024
Kremlinul este, totuși, pregătit să continue efortul de influențare la Chișinău, chiar și dacă Maia Sandu e realeasă și obține o victorie la referendum.
Procesul de aderare ar urma să dureze cel puțin până în 2030, ceea ce înseamnă că Kremlinul va mai dispune de suficiente instrumente pentru a continua eforturile e a deraia parcursul european al țării.
O metodă a rușilor ar putea fi prin influențarea alegerilor viitoare și capturarea instituțiilor moldovenești - în 2022, UE a identificat nouă domenii în care guvernul moldovean trebuie să reformeze țara înainte ca ea să poată deveni membră U – sistemul de justiției, legea electorală, anti-corupția, deoligarhizarea, crima organizată, administrația publică, reforma publică, societatea civilă și protejarea drepturilor omului.
UE a informat în noiembrie 2023 că R. Moldova a făcut pași importanți în șase din cele nouă criterii dar că încă trebuie să facă reforme la sistemul de justiție, la sistemul anti-corupție și eforturi noi pentru deoligarhizarea societății.
Forțele pro-ruse din parlamentul moldovean au instrumente pentru a împiedica sau bloca complet măsurile de reformă necesare pentru ca țara să adere la blocul european, mai ale dacă reușesc să obțină rezultate mai bune la viitoarele alegeri.
