Vladimir Putin, de când a revenit la Kremlin, a redus opozanţii şi presa la tăcere, zădărniceşte eforturile occidentalilor în dosarul privind conflictul din Siria şi este pe cale să anexeze Crimeea, impunându-şi astfel punctele de vedere, dar angajându-şi ţara pe o cale îngustă, comentează AFP, conform Mediafax.
Militari ruşi au ocupat un teritoriu străin, în Europa, fără să ţină cont de strigătele de indignare ale capitalelor occidentale. Preluând controlul asupra Crimeei, o peninsulă rusofonă în sudul Ucrainei, în urma schimbării puterii la Kiev, Rusia lui Putin a trecut la un nou nivel al afirmării puterii sale şi la confruntarea cu Occidentul.
Această lovitură în forţă este rezultatul unei intensificări a puterii, încoronate recent de Jocurile Olimpice de la Soci organizate în februarie în Caucaz, o operaţiune de prestigiu pentru Putin.
"Nimeni nu este pregătit să lupte pentru Crimeea. Occidentalii vor fi nevoiţi să se spetească pentru a găsi o soluţie", observă Gleb Pavlovksi, un politolog.
"Putin se află de-acum în centrul acestei crize, un lucru care-i multiplică posibilităţile. În prezent, Putin este cel care decide, şi nu occidentalii, soarta revoluţiei ucrainene", adaugă acest fost consilier la Kremlin.
- Sentimentul că Occidentul este slab
Preşedintele rus "este motivat de sentimentul că Occidentul este slab, că regulile jocului se vor schimba şi că cel care face prima mişcare câştigă", apreciază Nikolai Petrov, un profesor de la Înalta Şcoală de Economie din Moscova.
Înainte să intervină militar în Crimeea, conform unui scenariu aparent bine pregătit care urmează să conducă la anexarea acestui teritoriu în urma unui referendum, duminică, Putin a zădărnicit eforturile occidentalilor în criza siriană, opunând vot de veto oricărei rezoluţii cu caracter constrângător la ONU, scurtcircuitând cu o iniţiativă privind armele chimice ameninţări cu atacuri americane şi franceze şi permiţând astfel menţinerea la putere a aliatului său Bashar al-Assad.
Anterior, confruntându-se în iarna lui 2012 cu o mişcare de contestare fără precedent înainte să revină la Kremlin, a redus la tăcere opoziţia şi mass-media, într-o succesiune de accese de reprimare şi gesturi neaşteptate, ca de exemplu eliberarea fostului oligarh Mihail Hodorkovski, în decembrie, obţinând până la urmă o calmare.
"Regimul se transformă în putere autoritară. Putin împuşcă doi iepuri dintr-un foc: reacţia occidentalilor concură la închiderea sistemului - îi amplifică popularitatea în rândul cetăţenilor simpli -, iar elita politică rusă îşi pierde orice independenţă", observă Petrov.
După 14 ani de la venirea sa la putere, într-o Rusie epuizată, în 2000, fostul agent KGB, în vârstă de 61 de ani, este în mod incontestabil singurul stăpân al ţării sale şi una dintre cele mai puternice persoane din lume.
"Acest model de fortăreaţă asediată va funcţiona pe termen scurt, Putin are un cec în alb pentru doi ani", apreciază Petrov.
Cu toate acestea, analişti consideră că preţul de plătit este foarte mare, că opţiunea Kremlinului cu privire la Ucraina este dictată de lipsa unei viziuni strategice şi că drumul care conturează în faţa Rusiei conduce la impas.
"Câştigă, dar la un preţ foarte mare, şi strategic şi economic", afirmă Gleb Pavlovski. "Este un preţ pe care un om raţional nu ar fi dispus să-l plătească", adaugă fostul consilier la Kremlin la începutul anilor 2000.
- Un jucător tactic remarcabil
În contextul în care creşterea economică se clatină, rubla se devalorizează, capitalurile continuă să fie scoase afară din ţară în loc să fie reinvestite înăuntru, occidentalii ameninţă cu sancţiuni economice care, în opinia unor experţi, vor afecta şi mai mult Rusia decât pe cei vizaţi.
Din cauză că nu poate să-şi asigure popularitatea la putere prin creşterea nivelului de trai, aşa cum s-a întâmplat în deceniile anterioare, confruntarea cu occidentalii îndreaptă ţara către "un stat de tip sovietic, cu un buget militarist, în care banii nu sunt folosiţi pentru construirea de şcoli şi drumuri, ci pentru a fabrica tancuri şi muniţie", apreciază Lilia Şevţova, de la filiala rusă a Centrului Carnegie.
"Putin a apucat-o pe calea URSS", afirmă analista, care consideră că această cale este sortită eşecului.
Preşedintele rus este "un remarcabil jucător tactic, dar nu strategic", afirmă Nikolai Petrov, care conchide că, deşi situaţia nu este neapărat atât de catastrofală pentru ţară şi regiune, Rusia este pentru moment "ostatica" politicii lui Vladimir Putin.
