Grupul de voluntari este condus de Rachelle Mihai. În primele zile ale războiului aceștia alături de mai multe biserici din România au încercat să deschidă niște adăposturi pe termen mediu și lung, pentru ca nevoile refugiaților să fie îndeplinite.
Voluntarii i-au ajutat cu transportul pe cei care vor să părăsească România, iar pe aceia care vor să se stabilească aici, i-au ajutat cu găsirea locurilor de muncă sau a apartamentelor în care să stea.
Bisericile organizează convoaie umanitare pe care le trimit în orașele din Ucraina (medicamente, haine, generatoare).
”Draostea lui Dumnezeu ne motivează s-o dăm mai departe. Și văzând chinul și disperarea prin care au trecut, asta ne-a făcut să încercăm să îi ajutăm așa cum putem.
Ne-a inspirat să vedem atât de mulți români care ni s-au alăturat, și care în mod atât de generos au oferit din timpul și resursele lor, care au donat pentru a veni în sprijinul refugiaților.
Refugiații ne-au nulțumit cu lacrimi în ochi. Ei simt că nu sunt singuri”, a spus Rachelle.
